Educabilitatea
iancu.cosmina27
Created on May 21, 2022
Over 30 million people build interactive content in Genially.
Check out what others have designed:
BLENDED PEDAGOGUE
Presentation
WORLD WILDLIFE DAY
Presentation
FOOD AND NUTRITION
Presentation
2021 TRENDING COLORS
Presentation
HISTORY OF THE CIRCUS
Presentation
LETTERING PRESENTATION
Presentation
SPRING HAS SPRUNG!
Presentation
Transcript
București mai 2022
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI Facultatea de GeografieSpecializarea: Geografie
Grupa 102
Ivănescu Ioana-Alexandra
Iancu Cosmina
Firică Cosmin-Ioan
Studenți:
EducabilitateaInteracţiunea factorilor dezvoltării: ereditatea, mediul, educaţia
Introducere
Sursa: Wordpress.com
Nici o altă specie nu și-a dublat și schimbat cadrul existențial prin cultură și civilizație, plasându-se astfel, concomitent, într-un dublu joc adaptativ: natură și cultură.
Nici o altă specie nu s-a adaptat mediului natural prin transformarea acestuia așa cum a făcut-o și o face, tot mai accelerat și radical, omul.
Omul are cea mai lungă copilărie, necesară adaptării prin învățare asistată la un mediu complex, mereu în schimbare. Astfel, cu deplin temei, speciei noastre i se poate atribui și caracteristica de Homo Educabilis.
Ființa umană este singura specie conştientă de sine, având atât conştiinţa vieţii, cât şi conştiinţa morţii. Omul nu trăieşte numai in virtutea instinctelor de supravieţuire sau a reflexelor de apărare sau atac (conştiinţa vieţii), ci şi raţional, asumându-şi condiţia tragică a destinului individual conştiinta morţii). De aceea, el este capabil nu numai de adaptare şi invaţare, ci şi de educaţie, prin care-şi poate făuri „a doua natură” – care este personalitatea umană.
Definirea și explicarea conceptelor
Educabilitatea este definită ca disponibilitatea/gradul de a „optimiza” adaptările devenite necesare prin condinții ale existenței, exprimate prin eficiența cunoștiințelor și capacităților valorizate social.
Gradul de educabilitate al copilului este rezultatul unei determinări complexe între datul ereditar și factorii de mediu, ereditarul evoluând în contexte sociale și devenind rezultat ca urmare a unei expuneri la educație.
EDUCABILITATEA
Majoritatea psihopedagogilor admit că principalii factori ai dezvoltării şi formării fiinţei umane sunt zestrea ereditară a individului, mediul în care trăieşte şi educaţia pe care o primeşte.
Educație
Mediu
Ereditate
EDUCABILITATEA
Sursa: view.livresq.com
Rodul eredității nu se exprimă în aceeași măsură în diversele aspecte ale vieții psihice; unele poartă mai puternic amprenta eredității (temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihică), altele - mai puțin (atitudinile, voința, caracterul).
Diversitatea psihologică umană are cu certitudine și o rădăcină ereditară, dar nu se reduce la aceasta; în bună parte, caracteristicile psihice sunt rodul unor determinări poligenetice (se estimează că inteligența depinde de cel puțin 150 de gene diferite).
Moștenirea ereditară este un complex de predispoziții și potențialități, și nu însușirile biopsihice ale acestora.
Ereditatea este însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generație la alta, mesajele de specificitate sub forma codului genetic.
Ereditatea
Sursa: Copilul.ro
Acțiunea mediului poate fi nemijlocită (alimentație, climă) sau mediată, prin intermediul formelor de adaptare umană pe care le generează (activități dominante, tip de organizare socială, nivel de trai, grad de cultură și civilizație etc.). De asemenea, aceste influențe pot veni din imediata apropiere a individului (obiectele, persoanele, situațiile zilnice), ceea ce constituie mediul său proximal sau pot fi un aspect al mediului distal. Acesta nu se află direct sub incidența acțiunii individului, dar, indirect, prin mediatizare - mai ales cea contemporană, ce șterge granițele spațiale și temporale -, îl poate influența decisiv. Avem în vedere impactul mass-mediei, care își pune tot mai puternic amprenta pe educația formală, nonformală și informală a societății globale.
Din punct de vedere al conținutului, influențele mediului acoperă o multitudine de planuri: de la cel geonatural (climă, relief) la cel social (familie, grup de joacă), indispensabil unei ontogeneze de tip uman.
Ca factor al dezvoltării umane, el este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacționează direct sau indirect pe parcursul dezvoltării sale.
Mediul
Sursa: Alba24
Educația este o activitate socială complexă care se realizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni exercitate în mod conştient, sistematic și organizat, în fiecare moment un subiect - individual sau colectiv acționând asupra unui obiect - individual sau colectiv, în vedere transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă şi creatoare corespunzătoare atât condițiilor istorico-sociale prezente şi de perspectivă, cât şi potențialului său biopsihic individual.
Educația
Date statistice care relevă magnitudinea problemei
Modul în care cadrul didactic reușește să gestioneze aceste diferențe dintre membrii grupului clasei și să soluționeze dificultățile apărute în cadrul procesului instructiv-educativ este esențial, deoarece are repercursiuni asupra dezvoltării ulterioare a acestora și imprimă anumite direcții în parcursul lor.
Acest lucru generează de numeroase ori dificultăți la nivelul procesului instructiv-educativ.
Fiecare dintre noi este diferit, are particularități diferite și se dezvoltă în mod diferit, conform factorilor care acționează permanent asupra lui.
Conceptul de clasă omogenă nu există.
Propunerea unor soluții practice
- Fiecare copil are anumite cerințe speciale, de aceea este esențial ca profesorul să aibă întotdeauna în vedere realizarea unei educații incluzive. Prin educația incluzivă se promovează interacțiunea dintre copiii, participarea activă a tuturor la actul instructiv-educativ. Cadrul didactic trebuie să gestioneze această situație, astfel încât să se adapteze în mod corespunzător nevoilor și particularităților copiilor, pentru a oferi sprijin și educație tuturor, grijă și atenție fiecăruia, deoarece fiecare este foarte important, fiecare este valoros.
- Nivelul de IQ este o dimensiune puternic corelativă pe linie ereditară.
- Coeficientul de inteligență al copiilor unei clase este în mod clar diferit. De aceea este esențial ca profesorul să adapteze conținuturile ce urmează a fi asimilate pentru toate categoriile. De aici apare o problemă frecvent întâlnită: un nivel de cunoștințe accesibile pentru copiii cu competențe limitate poate determina plictiseala și dezinteresul copiilor cu un nivel mai ridicat de competențe, în timp ce un nivel de cunoștiințe ridicat va fi inaccesibil copiilor cu un nivel de competențe limitate. Astfel, cadrul didactic trebuie să încerce pe cât posibil creșterea treptată a nivelului copiilor cu competențe mai reduse și în același timp să lucreze constant cu copiii cu un nivel de cunoștiințe ridicat conform nivelului lor astfel încât dă le stârnească interesul și să prevină regresul.
Tulburări comportamentale
Coeficientul de inteligență (IQ)
Aptitudinile
- Au dublă natură (înnăscută și dobândită) datorită conceptului complementar de capacitate și performanță.
- În lipsa unui factor dezvoltator, aptitudinile și predispozițiile pe care un copil le are pot rămâne în stare latentă pe parcursul existenței. Astfel, cadrul didactic tebuie să identifice aptitudinile pe care un copil le are și să acționeze în acest sens prin dezvoltarea și perfecționarea acestora, astfel încât să poată fi valorificate.
Ereditatea
Sursa: Manager.ro
Pentru a favoriza bună funcționare a actului instructiv-educativ, cadrul didactic trebuie să creeze un mediu care să ofere copiilor sentimentul de siguranță.
De asemenea, pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor este necesară crearea unei ambianțe prietenoase, armonioase, plăcute la nivelul clasei, care să promoveze relații bazate colaborare, înțelegere, prietenie.
Cadrul didactic trebuie să asigure un mediu propice dezvoltării personalității fiecărui copil care să vizeze dezvoltarea armonioasă și să răspundă cerințelor și necesităților pe care le are fiecare membru al grupului clasei.
Mediul
Sursa: Copilul.ro
Provocând copilul în activități cu solicitări peste nivelul său, adultul îi stimulează și îi imprimă un nivel superior de dezvoltare. Astfel, procesului de învățare îi sunt imprimate dimensiuni complexe, cu niveluri de autoreglaj și autodeterminare mult mai bine dezvoltate și evidențiate, iar valorile și atitudinile față de procesualitățile, finalitățile și progresul educațional promoveazîă principii reale și sănătoase pentru o formare și învățare permanente, în contextul devenirii sociale a personalității copilului.
Este evident că dezvoltarea poate apărea doar dacă se menține un optim între ceea ce „poate”, „vrea”, „știe” individul/grupul la un moment dat și ceea ce i se oferă. Oferta trebuie să fie mereu stimulativă, întotdeauna cu un grad mai înaltă decât „poate”, „vrea”, „știe” cei/cel în cauză la un moment dat. O ofertă prea ridicată, la fel ca și una banală, poate perturba dezvoltarea.
Educația
Concluzii
Ereditatea
Ereditatea pare să fie un factor cu importanță, cu semnificație în orientarea dezvoltării, dar orb. Ereditatea este un factor orb pentru că este prea puțin la îndemâna oricui să o modifice, să îi aducă valoare sau să o genereze. Ea este și atât. Ea este într-un anumit fel și atât. Scapă, de cele mai mute ori, oricărei influențe conștiente, oricărei orientări intenționate de a genera, chiar și de a influența dezvoltarea și evoluția puiului de om.
În stadiul actual al cunoașterii și stăpânirii mecanismelor eredității se poate afirma că rolul ei în dezvoltarea psihoindividuală este de premisă naturață a acesteia. Ea îi poate oferi individului o șansă (ereditate normală) sau o neșansă (ereditate tarată). Prima poate fi valorificată sau nu, iar a doua, în funcție de gravitate, poate fi compensată în diverse grade, sau nu.
Acțiunea mediului, pe ansamblu aleatorie, poate fi în egală măsură o șansă a dezvoltării (un mediu favorabil), dar și o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ, ostil, insecurizant sau alienat).
Din perspectiva problematicii dezvoltării psihoindividuale este extrem de important de subliniat că accentul se pune nu pe simpla prezență sau absență a factorilor de mediu, ci pe măsura, maniera și rezonanța interacțiunii dintre acei factori și individul uman. Un factor de mediu prezent, dar indiferent subiectului uman este inert din perspectiva dezvoltării. Condiția dezvoltării este ca acel factor să acționeze asupra individului, care la rândul său, să reacționeze, ceea ce creează interacțiune.
Mediul
Deși evident dependentă de ceilalți factori și fără a avea puteri nelimitate - nu poate substitui ceea ce este marcat de o ereditate profund afectată și nici nu poate compensa un mediu total dizarmonic (foame, violență,incertitudine cronică etc.) -, educația acționează deliberat (conștient) în sensul dezvoltării individului. De aceea, cel puțin principial, față de plusul și minusul oferit aleatoriu de ereditate și mediu procesualității dezvoltării, educația, prin esența sa de activitate umană specializată în dezvoltare, propune doar plus. Este unul dintre argumentele pentru care lucrările de psihopedagogie prezintă educația ca factor special, cu rol coordonator în procesul dezvoltării psihoindividuale.
Dacă ereditatea și mediul sunt factori orbi, imuabili, educația este singura capabilă să influențeze devenirea umană. Educația este singurul mijloc pe care copilu, și în genere, individul de astăzi îl au pentru a transforma o potențialitate în rezultate majore.
Educația
Bibliografie
Pânișoară I-O., Manolescu M, Bucur C.,Căpiță C., Căpiță L. E., Chirca R., Ciolan L. E., Cristea S., Csorba D., Curcan A., Dincă C., Duță N., Enache G., Făt S., Gavrilă V., Gheorghe V., Ghiță C. M., Ilade C. C., Lazăr I., Mălureanu F., Molan V., Moțățăianu T. I., Negreț-Dobridor I., Oprea C. L., Pescaru A., Petrescu A., Pîslaru M. L., Popovici Borzea A., Predoiu A., Predoiu R., Rafailă E., Rădulescu C., Roșu M., Stănculescu E., Stoican O., Sultănescu M., Ștefănescu C., Tică C., Trif V., Vasile V., 2019. Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Edit. Polirom
Albulescu I., Catalano H., Petrică S., Bujor L., Jeder L., Pintican G., Serendenciuc N. L., Preda V., Jucan D., Răileanu D., Brănișteanu R., Maier G., Stan C., Manea D., Vieriu D., Alecsa I., Vrăsmaș E., 2019. Sinteze de pedagogia învățământului preșcolar, Edit. DPH
Cucoș C., Balan B., Boncu Ș., Butnaru S., Ceobanu C., Cozma T., Crețu C., Dafinoiu I., Diac G., Frumos F., Gavrilovici O., Gherguț A., Iacob L., Labăr A. V., Masari G. A., Moise C., Momanu M., Popa N. L., Sălăvăstru D., Seghedin E., Stan L., 2009. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Edit. Polirom
Bibliografie
Vă mulțumim!