Copy - Scurta istorie a ideii unitatii europene. Context si fondatori

Scurtă istorie a Ideii unității europene Context și fondatori profesor - Florina Batagui Liceul Teoretic Ionita Asan

Cuprins

Victor Hugo si ideea unitații europene

>

>

Parinții fondatori ai Comunității europene

>

Europa în sec XIX

Marele razboi și Efectele sale

>

Proiecte de unificare Europeana în perioada interbelica

>

>

Planul Schuman

>

Aldoilea razboil mondial - bilanț

primele masuri concrete de dupa al doilea razboi mondial

>

Europa secolului XIXcontextul aparitiei nevoii de unitate

Expansiunea Nationalismului si a liberalismuluitendinte se unificare politica lupta pentru eliberare Politica expansionista a Marilor Puteri

Razboiaele lui Napoleon Bonaparte

tensiuni intre marile puteri razboiul franco-prusac

Revoluții- primavara popoarelor -1848

formarea statelor nationale Italia, Germania, Romania

, criza Orientală și luptele din Balcani- lupta popoarelor mici pentru eliberare

secolul XXmari evenimente care au facut ca nevoia cooperarii europene sa creasca

https://alephnews.ro/cultura/fragmente-de-istorie-cronologia-celor-mai-importante-evenimente-din-europa-secolului-xx

Marele razboi 1914-1918

bilant

28 de state antrenate în război 10 milioane de soldați morți 3 milioane de soldați dispăruți 13 milioane de civili morți 22 de milioane de răniți 9 milioane de orfani 5 milioane de văduve 10 milioane de supraviețuitori cu infirmitate permanentă Pierderi materiale 331,6 miliarde de dolari Răspandirea revizionismului ca urmare a nemulțumirilor fața de tratatele de pace Apariția regimurilor totalitare în perioada interbelica

al doilea razboi mondial

1939-1945

precursori și parinți ai Europei Unite

>

>

>

Winston churchill

Victor Hugo

konrad adenauer

Secolul XIX

>

>

>

Johan Willem Beyen

Richard coudenhove kalergi

Jean Monnet

>

>

Robert Schuman

Joseph Bech

perioada interbelică

aristide briand

>

>

Alcide de gasperi

perioada interbelică

victor Hugo

1802-1885.In conditiile date de revolutii, creșterea naționalismului si de razboaiele din Balcani de la sfarșitul secolului, Victor Hugo susține cauza unității Europei, singura cale de a asigura pacea în lume.

Ceea ce se întâmplă în Serbia demonstrează necesitatea înfăptuirii Statelor Unite ale Europei.Guvernelor dezbinate să le urmeze popoarele unite. Să terminăm cu imperiile ucigașe. Să reducem la tăcere fanatismele și despotismele. Gata cu războaiele, gata cu masacrele , gata cu măcelurile. Gînd liber, schimb liber, Fraternitate! Pacea e orae atât de dificil de realizat? Republica europei, Federația Continentală, altă realitate politică în afara ei nu există''.. Paris, 1876

proiecte de unificare in perioada interbelica

Dupa primul razboi mondial, ]n condiitile date de criza economica, de raspandirea revizionismului si de ascensiunea extremismului ]n unele state, au fost elaborate proiecte care au vizat iesirea din criza si pastrarea pacii prin :- reconcilierea franco-germana -cooperarea internationala si raspandirea ideii Paneuropene

Richard coudenhove kalergi

Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie 1894, Tokyo Japonia – d. 27 iulie 1972, Austria) a fost un publicist, gânditor politic și militant federalist european de origine japonezo-austriacă.

aristide briand

Aristide Briand (n. 28 martie 1862 – d. 7 martie 1932) a fost un politician și om de stat francez, care a ocupat în mai multe rânduri funcția de prim ministru al Franței. În 1926 a primit Premiul Nobel pentru Pace alături de gustav Stressemann- (cancelar in 1923 si apoi ministru de externe al Germaniei), pentru eforturile de a reconcilia Franța și Germania

idei si masuri concrete privind cooperarea europeana după al doilea razboi mondial

CONTEXT si Nevoi

- criza economica-expansiunea comunismului -Inceputul razboiului rece nevoia de aparare comuna in fata acestui pericol nevoia reconcilierii franco-germane pentru pastrarea pacii

Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă.”

Planul Schuman

Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând o solidaritate de facto.”

a fost prezentat pe 9 mai 1950 si a stat la baza semnarii Tratatului de la Paris din 1951 unde s-a înființat C.E.C.O

Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel...va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniţiei de război, dar care au fost, în acelaşi timp, cele mai constante victime ale conflictelor.”

THANK YOU!

Project number: 101176982 Call: ERASMUS-JMO-2024-OFET-LEARNING-EU Topic: ERASMUS-JMO-2024-OFET-LEARNING-EU

Surse :https://paneuropa.ro/despre-noi/ https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/history-eu/eu-pioneers_ro file:///C:/Users/flori/Downloads/32-Acta-Moldaviae-Meridionalis-XXXII-vol-1-2011-35.pdf https://ro.wikipedia.org/wiki/Konrad_Adenauer https://historia.ro/sectiune/general/richard-von-coudenhove-kalergi-parintele-europei-577852.html https://historia.ro/sectiune/portret/parintii-fondatori-ai-uniunii-europene-jean-572394.html https://evz.ro/urss-razboi-stalin-pierderi.html https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/history-eu/1945-59/schuman-declaration-may-1950_ro “Funded by the European Union. Views and opinions expressed are however those of the author(s) only and do not necessarily reflect those of the European Union. Neither the European Union nor the granting authority can be held responsible for them.”

Cel care şi-a asumat responsabilitatea punerii în practică a Manifestului european a lui Kalergi a fost ministrul de Externe francez Aristide Briand, care acceptase preşedinţia de onoare a Uniunii pan-europene. În iunie 1929, el semnala pentru prima dată tendinţa transformării proiectului unificării europene într-un obiect al dezbaterii politice oficiale interguvernamentale, scopul său fiind crearea unui cadru instituţional menit a garanta pacea şi stabilitatea continentului şi aplicarea în practică a prevederilor tratatelor de pace, în condiţiile în care înţelegerile bilaterale cu Germania erau insuficiente pentru îndeplinirea acestui obiectiv, iar Liga Naţiunilor era ineficientă din cauza refuzului statelor extraeuropene, şi în primul rând al Statelor Unite, de a se implica în problemele păcii Europei. La 5 septembrie 1929, în cadrul Adunării generale a Ligii Naţiunilor, Aristide Briand a pus oficial în dezbatere proiectul uniunii europene, sub forma unei legături federale, care să permită discutarea în comun a tuturor problemelor de interes general continental, adoptarea de decizii şi încheierea unui acord de garantare a securităţii. Asociaţia statelor europene urma să dezbată primordial problemele economice, dar această legătură federală să se extindă treptat şi în plan social şi politic.

După război, în condițiile unor presiuni internaționale în creștere, Monnet a susținut calea unificării europene. Alături de echipa sa, a început să lucreze la conceptul de Comunitate Europeană. La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, a pronunțat „Declarația Schuman”, în numele guvernului francez. Această declarație, inițiată și pregătită de către Monnet, propunea plasarea întregii producții germano-franceze de cărbune și oțel sub responsabilitatea unei înalte autorități unice. S-a pornit de la ideea că, dacă cele mai puternice țări din Europa gestionează împreună producția acestor resurse, războaiele vor putea fi prevenite.

A fost un politician creștin-democrat german, fost deținut politic, fost primar general al orașului Köln în perioada interbelică, de profesie jurist, primul cancelar federal german postbelic în Republica Federală Germania (cunoscută popular ca Germania de Vest, RFG/BDR pe scurt) din partea Uniunii Creștin-Democrate (CDU) (între 1949 și 1963), fondator și primul lider al acestei formațiuni politice de centru-dreapta între 1946 și 1966. În semn de respect și în memoria acestuia, Fundația Konrad Adenauer pentru democrație îi poartă numele.,,In ultimele decenii și secole, cărbunele și oțelul au jucat un rol distructiv în conflictele dintre popoarele Europei, deoarece erau utilizate pentru fabricarea armelor. Să sperăm că, astăzi, cărbunele și oțelul le vor uni, în modul de a gândi și de a acționa,,

Este considerat drept unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene. La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, a pronunțat „Declarația Schuman”, în numele guvernului francez. În mai multe rânduri ministru, inclusiv ministru al Afacerilor Externe, apoi, în două rânduri, președinte al Consiliului de Miniștri al Franței, Robert Schuman a exercitat și funcția de președinte al Parlamentului European, între 1958 și 1960Sustine ideea unitatii europene in lucrari precum Pour l'Europe, Europe

Richard Coudenhove-Kalergi , a publicat o lucrare amplă, Paneuropa (1923) în care au fost expuse principiile de bază ale unui program politic precis şi coerent (un Consiliu format din delegaţi ai statelor, o Adunare parlamentară compusă din delegaţiile parlamentelor naţionale şi o Curte de justiţie). Contele Coudenhove-Kalergi a constituit în anul 1 926 la Viena "Uniunea paneuropeană", prezentând un manifest celor 2000 de reprezentanţi din 24 de ţări, care proclama direcţiile de acţiune necesare înfăptuirii Paneuropei: 1) garantarea egalităţii, securităţii şi suveranităţii statelor; 2) crearea de alianţe militare; 3) crearea unei uniuni vamale; 4) crearea unei monede comune; 5) valorificarea în comun a resurselor din coloniile statelor membre; 6) respectarea individualităţii culturale şi a civilizaţiei fiecărui stat; 7) asigurarea protecţiei minorităţilor naţionale; 8) colaborarea cu alte state din cadrul Societăţii Naţiunilor. Astfel, în 1926, diferiţi economişti şi oameni de afaceri au creat "Uniunea economică şi vamală europeană", pe care au declarat-o ca fiind începutul acţiunii de unificare europeană. Tot el a fost cel ce a propus (încă în 1929) Oda Bucuriei din Simfonia IX a lui Beethoven în calitate de imn al Europei unite și tot el l-a inspirat pe Winston Churchill să lanseze apelul său la unitate europeana la Zürich în septembrie 1946.

Va veni o zi în care războiul va părea tot atât de absurd și imposibil între Paris și Londra, între Petersburg și Berlin, între Viena și Torino, precum ar fi imposibil între Boston și Philadelphia. Va veni o zi în care voi, Franța, voi, Rusia, voi, Italia, voi, Germania, voi toți, națiuni ale continentului, fără a vă pierde calitățile distincte și glorioasa voastră individualitate, vă veți topi strâns într-o unitate superioară și veți constitui fraternitatea europeană. […]. Nu vor mai fi granițe, vămi și taxe; liberul schimb, fluxul și refluxul gigantic de bani și mărfuri, industria și comerțul multiplicate de 20 de ori ! […]. O monedă continentală, cu o dublă bază, metalică și fiduciară, care se sprijină pe capitalul întregii Europe și având drept motor activitatea liberă a două sute de milioane de oameni, această monedă, unică, ar înlocui și ar absorbi toate varietățile absurde de monede de astăzi, efigii de prinți, figuri de mizerie”. )Mesaj adresat Congresului păcii de la Lugano - 1849

Text Planul Schuman- fragment Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaţii deschise şi altor state europene. Punerea în comun a producţiilor de cărbune şi oţel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federaţii europene şi va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniţiei de război, dar care au fost, în acelaşi timp, cele mai constante victime ale conflictelor. olidaritatea de producţie astfel stabilită va demonstra că orice război între Franţa şi Germania devine nu numai inimaginabil, ci şi imposibil din punct de vedere material. Înfiinţarea acestei unităţi de producţie puternice, deschisă tuturor ţărilor care doresc să colaboreze, va pune bazele reale ale unificării economice, angajându-se să le furnizeze tuturor ţărilor membre elementele principale ale producţiei industriale, în condiţii egale. Prin punerea în comun a producţiei de bază şi prin instituirea unei Înalte Autorităţi, ale cărei decizii vor reuni Franţa, Germania şi alte state membre, această propunere va conduce la stabilirea primelor baze concrete ale unei federaţii europene, indispensabilă pentru menţinerea păcii. Pentru a îndeplini aceste obiective, pornind de la condiţiile de producţie diferite din statele membre, propunem să se instituie o serie de măsuri cu caracter tranzitoriu, cum ar fi aplicarea unui plan de producţie şi investiţii, stabilirea unui mecanism compensatoriu pentru egalizarea preţurilor şi crearea unui fond de restructurare care să faciliteze raţionalizarea producţiei. Circulaţia cărbunelui şi a oţelului între statele membre va fi imediat scutită de toate taxele vamale şi nu va fi afectată de ratele de transport diferenţiate. Se vor crea treptat condiţii care vor permite o distribuţie cât mai raţională a producţiei, la cel mai înalt nivel de productivitate. Înalta Autoritate comună care se ocupă de administrarea întregului sistem va fi alcătuită din personalităţi independente numite de guverne, respectându-se principiul reprezentării egale. Guvernele vor alege de comun acord un preşedinte. Deciziile Autorităţii se vor aplica în Franţa, Germania şi în celelalte ţări membre. În cazul în care deciziile autorităţii vor fi contestate, se vor lua măsuri de la caz la caz. Un reprezentant al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi acreditat pe lângă Autoritate şi va întocmi un raport public pentru ONU de două ori pe an, pentru a face un bilanţ al activităţii noii organizaţii, în special în ceea ce priveşte respectarea obiectivelor acesteia.

Planul lui Beyen se baza pe principiul necesității unei integrări mai accentuate, care să nu se rezume la domeniul cărbunelui și al oțelului. Prin urmare, soluția era o piață comună generală, după modelul acordului Benelux semnat între Belgia, Țările de Jos și Luxemburg în 1944. Johan Willem Beyen a prezentat „planul Beyen” în cadrul conferinței de la Messina, din 1955. El a explicat că unitatea politică era de neatins fără o piață comună cu unele responsabilități comune în materie de politică economică și socială. În final, „planul Beyen” a fost acceptat și, drept rezultat, șase țări au semnat, în martie 1957, Tratatele de la Roma, care au instituit Comunitatea Economică Europeană și Euratom-ul.

După încheierea războiului, De Gasperi a militat activ în favoarea unității europene cu convingerea că aceasta este singura cale de a preveni alte conflicte. Acțiunile sale erau motivate de o viziune a unei Europe unite, care să nu înlocuiască statele individuale, ci să le dea posibilitatea de a se completa, de a colabora și de a se sprijini reciproc.Viziunea lui De Gasperi era mai amplă: cooperarea internațională ca fundament al păcii. El este cel căruia i se datorează aderarea Italiei la Planul Marshall American și la NATO. În timpul mandatului său de prim-ministru, Italia și Statele Unite au construit o relație solidă, ceea ce este remarcabil, ținând cont că partidul comunist italian era, la vremea aceea, unul dintre cele mai mari partide comuniste din Europa de Vest.

Urmările războiului

• pierderi umane- cca 70 milioane de morti- dintre care 20 mil. soldati
• decimarea populației evreiești în cadrul Holocaustului
• distrugerea unor orase- Dresda, Hanovra, Berlin, Varsovia . In afara Europei - Hiroshima si Nagasaki
• mutarea granițelor
• inaintarea comunismului și inceputul Războiului Rece. Cortina de Fier

Ideea unificării Europei a fost punctată de către primul ministru al Marii Britanii, Winston Churchill, într-un discurs ţinut la Universitatea din Zurich la 19 septembrie 1946: "Noi va trebui să construim un fel de State Unite ale Europei. Primul pas de Împlinit este constituirea unui Consiliu European. Pentru a duce cu bine această sarcină urgentă, Franţa şi Germania vor trebui să se reconcilieze ( .. .) Dacă ţările europene vor ajunge să se cunoască, cele 300-400 de milioane de locuitori vor cunoaşte, pe calea unei moşteniri comune, o prosperitate, o glorie, o fericire, pe care nici o stavilă, nici o frontieră nu le va limita." Marea Britanie, Statele Unite şi URSS li se propuneau să îndeplinească rolul de "amici şi protectori în noua Europă "