Fonetica, V - V

Foneticaclasele a V-a și a VI-a

„Witchcraft”sau vrăjitoria de la orele de română

La orele de limba și literatura română vom studia: literatură, limbă și gramatică

Tânărul , elev de clasa a V-a, este nedumerit...Ce studiază „limba” și ce studiază „gramatica”?

Definiție - fonetica este știința care studiază sunetele vorbirii. Literele sunt semnele grafice prin care se redau sunetele. Alfabetul este totalitatea literelor, aşezate într-o anumită ordine. Alfabetul limbii române este alcătuit din 31 de litere

Fonetica

Sunetul este cea mai mică unitate sonoră din care este format cuvântul. După modul şi locul de articulare, sunetele se clasifică în: vocale semivocaleconsoane.

Info

1. Diftong - grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală, pronunţate într-o silabă. [!] Diftongul se poate alcătui şi din două sunete alăturate aparţinând unor cuvinte diferite, dar pronunţate într-o silabă: mi-a spus, ţi-a scris etc.

Grupuri de sunete

2. Triftong - grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi două semivocale, pronunţate într-o silabă.

Grupuri de sunete

3. Hiat - două vocale alăturate aflate în silabe diferite alcătuiesc un hiat. Vocalele care se găsesc în hiat pot fi: - de acelaşi fel: /a-a/: contraatac, /e-e/: idee, /i-i/: fiinţă, /o-o/: alcool, /u-u/: asiduu; - diferite: /a-e/: aer, /a-i/: tain, /a-o/: aortă, /a-u/: cauteriza, /ă-i/: făină, /ă-u/: păun, /e-a/: ideal, /e-i/: peisaj, /e-o/: teologie, /e-u/: muzeul etc.

Grupuri de sunete

Corespondenţa dintre sunete şi litere

Transcirerea fonetica a literelor se face prin semne fonetice care apar notate între bare // sau între paranteze drepte []:chior [k′or]; ghid [g’id].

În cuvintele vegheau, mergeau etc, nu există triftong! - |ve ǵ′au|, |merǵ′au

În cuvintele ceas, geam, gheață etc nu există diftong! Stabilim diftongul din transcrierea fonetică, iar aceasta este: |čas|, |ğam|, |ǵ′ață|!

1. Se scriu cu cs cuvintele: cocs, micsandră, ticsit, rucsac, vacs, îmbâcsit, sconcs, catadicsi, facsimil, Alecsandri

De regulă, există o corespondenţă între sunetele şi literele aceluiaşi cuvânt, ele fiind egale: Cuvânt litere sunete cuvânt litere sunete

Silaba. Reguli de despărțire în silabe

vs

O vocală sau o grupare de sunete care are o vocală, pronunţate cu un singur efort respirator, formează o silabă

Despărțirea în silabe a cuvintelor sau silabisirea se face astfel:

Thanks!

Raportat la numărul de silabe din care sunt compuse, cuvintele, pot fi: - monosilabice (alcătuite dintr-o singură silabă): tac, mac, lac, cal, soc; - plurisilabice (polisilabice) (alcătuite din două sau mai multe silabe): ca-să, şco-la-ră, şco-lă-ri-ţă, ca-na-li-za-re, a-me-li-o-ra-re.

[!] În mod normal, la un triftong, semivocalele încadrează între ele vocala: /sv+v+sv/ (dorĕaŭ, tigrŏaĭcă, mĭaŭ). Dar pot exista şi situaţii de tipul /sv+sv+v/ (creĭŏane).Cei mai cunoscuţi triftongi: /ĕaŭ/-bĕaŭ, şlĕaŭ, vrĕaŭ; /ĕaĭ/- dorĕaĭ, citĕaĭ; /ĕŏa/-lĕŏarcă, plĕŏapă; /ĭaŭ/-suĭaŭ, tăĭaŭ; /ŏaĭ/-lupŏaĭcă, tigrŏaĭcă; /ĭaĭ/-tăĭaĭ; /ĭeĭ/ -pĭeĭ, mĭeĭ; /ĭŏa/-inimĭŏară, aripĭŏară, creĭŏane.[!] În cuvintele care conţin consoanele: č (ce,ci), ğ (ge,gi), k’ (che, chi), g’ (ghe,ghi) nu există triftongi care să înceapă cu literele e sau i.[!] Triftongul se poate alcătui şi din trei sunele alăturate aparţinând unor cuvinte diferite, dar pronunţate într-o silabă: mĭ-aŭ zis.[!] În cuvintele cu doi sau trei i, trebuie judecat astfel: de ex.în cuvântul fiii, i1 este present și la singular, este thematic, deci vocalic; i2 este desinența de plural, corespunde lui ula singular, este semivocalic, iar i3 este articolul hotărât enclitic, vocalic.Deci: fiĭi!

Vocalele sunt sunete care se rostesc fără ajutorul altor sunete şi pot forma singure silabe. Din cele nouă vocale ale limbii române (a, ă, â, e, i, î, o, u şi y), patru: a, ă, â, î sunt, în orice condiţii, numai vocale.

Semivocalele au acelaşi simbol grafic ca şi vocalele, rostindu-se şi ele fără ajutorul altor sunete, dar nu pot alcătui singure silabe. Ele intră în alcătuirea diftongilor şi a triftongilor. [!] Ordinea semivocaleleor este următoarea: o,e,u,i. Cea din dreapta este ”mai semivocală”. Ex: ou o - vocală ŭ -semivocalăhei! e -vocală ĭ -semivocală[!] Numai accentul schimbă ordinea semivocalelor: Ex: fiu - accentul cade pe vocala i, deci u este semivocală.

În limba română, avem peste douăzeci de diftongi. Cei alcătuiţi dintr-o semivocală şi o vocală se numesc diftongi urcători sau ascendenţi, iar cei alcătuiţi dintr-o vocală şi o semivocală se numesc diftongi coborâtori sau descendenţi. Cei mai utilizaţi diftongi sunt: • urcători (ascendenţi): ĭa/-ĭarnă, /ĕa/-dĕal, /ĭe/-fĭerbe, /ŏa/-mŏară etc.; • coborâtori (descendenţi):/aĭ/-taĭnă, /aŭ/-aŭgust, /ăĭ/-tăĭnuiesc, /âĭ/-câĭne, /ăŭ/-mutălăŭ, • [!] În cuvintele care conţin consoanele: č (ce,ci), ğ (ge,gi), k’ (che, chi), g’ (ghe,ghi) nu există diftongi care să înceapă cu literele e sau i.

[[!] Hiatul apare și între cuvinte în care unul se termină cu ovocală, iar celălalt începe cu vocală: așa elev, ca om,ca Irina etc.[!] Nu apare hiat între vocală și semivocală ca ĭarna, ba-ĭe[!] a) diftongul, triftongul şi hiatul se recunosc numai după despărţirea cuvintelor în silabe b) în cuvintele ce conţin consoanele ĉ, ĝ, k’, g’ (c, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi), nu există diftongi sau triftongi care să înceapă cu semivocalele – e, i. (ex. în cuvintele: ceată, chiar, treceau, gheară) nu sunt diftongi, respectiv triftongic)se scrie şi se pronunţă corect: poezie, alee, idee, zoologie, ştiinţă, respectuos, casierie, şi nu … poiezie, aleie, ideie, zologie, respectos, caserie)

Consoanele sunt sunete care se rostesc cu ajutorul altor sunete, neputând forma singure silabă decât cu ajutorul unei vocale (b, c, /č (ce, ci), k’ (che, chi)/, d, f, g, /ğ (ge, gi), g’ (ghe, ghi)/, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, ş, t, ţ, v, w, x, z). [!] Litera-consoană w poate nota şi o semivocală sau, rar, o vocală (western /uestern/; w = semivocală; weekend / uikend/; w = vocală. Felul : a) surde: p,f,t,ț,s,ș,k,c; b) sonore: b,m,v,d,z,n,l,r,j,g. [!] În fața consoanelor sonore și a vocalelor se scrie z nu s.

Silaba poate fi formată: - dintr-un sunet (o vocală): i-de-e, po-e-zi-e, a-pă; - din mai multe sunete ale aceluiaşi cuvânt: flă-că-ian-dru, şcoa-lă; - din două cuvinte întregi rostite împreună: Nu-i acasă. Ne-am dus la râu. - dintr-un cuvânt întreg împreună cu începutul sau sfârşitul altui cuvânt: El mi-arată cum să rezolv exerciţiile. Aruncă-mi mingea! - din sfârşitul unui cuvânt cu începutul altui cuvânt: Vino-aici!

În eu avem triftongul |ieu |