Muzeul „Zestrea Sufletului”

Muzeul „Zestrea Sufletului Părintesc”

ÎN BAZA NUVELEI„ultima lună de toamnă” de Ion druță

Recomandări pentru vizitarea muzeului nostru:

• Vă rugăm să vizitați toate sălile pe rând;
• Să urmăriți cu atenție toate sugestiile noastre ascunse;
• Folosiți, în acest scop, butonul interactiv.

Vă dorim vizionare plăcută!

realizat de: Mihalachi Mădălina, cl. a 8-a „A”, ip ltpa „ion și doina aldea-teodorovici”, mun. chișinău, rep.mololdova

Bine ați venit! Vă invităm să vizitați:

Obiecte de vestimentație

Secvențe ale nuvelei

Obiecte

Mijloace de transport

Bucate

Tradiții și obiceiuri

Sala 1

Obiecte de vestimentație

Secvențe ale nuvelei

Sala 2

Telegrama trimisă de mamă către copiii ei pentru a-i aduna pe toți șase acasă grămăjoară, să îi mai vadă încă o dată. Dorul de copii este nemaipomenit de greu. „În fiecare toamnă sîntem zguduiți cu câte-o telegramă de acasa.”

Mama

Bolnav. Grav bolnav. Foarte tare grav bolnav

Obiecte

Sala 3A

+info

+info

+info

+info

+info

Obiecte

Sala 3B

Mașina de scris, obiect care indică momentul în care tata nu îndrăznește să sune la ușa fiului (scriitor), de teamă ca nu cumva acesta să scrie ceva și el să-l întrerupă. Se zicea că dacă întrerupi un scriitor la mijlocul cărții, nu o mai finalizează. Iar tatăl știe că are destule cărți neterminate.

Mijloace de transport

Sala 4

Bucate

Sala 5

+info

+info

+info

Sala 6

Tradiții și obiceiuri

„În pragul casei stă un cocoș obraznic cu creasta sângerând. Saltă puțin din labe și cântă biblic de trei ori la rând, atunci aține-te. Toamna a fost și rămâne a fi vremea musafirilor in Moldova”

Expresivă și educativă, cu limbaj simplu, dar în același timp și poetic, nuvela pune în discuție sensul vieții și căutarea valorilor autentice: - Iubirea necondiționată și egală dintre soți, copii și parinți, dar și invers; - Credință în Dumnezeu, femeile făcându-și cruce la fiecare răstignire; - Ospitalitatea - oaspeții sunt primiți cu cele mai alese bucate, iar musafirul nu vine cu mâna goală; - Dragostea față de limbă; - Obiceiul de a boci mortul și de a da zestre copiilor la nunta lor.

„El a trăit șaptezeci de ani jos printre oameni, știe cum și pentru ce răstoarnă brazda, a jucat copiii pe genunchii osteniți, a știut să rostească o vorbă frumoasă la închinarea unui pahar cu vin. Soția, vecinii, rudele, satul, devin dragi și scumpi sufletului său cum nu se mai poate, ajung a fi tot ce are el mai sfânt pe lume, și duce a blagoslovire acestei dragoste și cerul, și norii, și soarele.”

Excursia noastră a luat sfârșitMulțumim pentru vizitarea Muzeului „Zestrea sufletului părintesc”

„Acum, când va veni vorba despre noi, cei plecați, neamurile noastre vor rosti furate de gânduri: - Da-va Domnul, la toamnă ne-om vedea!”