Textul dramatic

Textul dramatic

prof.Trincă Ileana

CUPRINS

a. 1. Structura specială

1. Definiție

b. Organizare

c. Aspectul grafic

2. Trăsături specifice textului dramatic

d. Sintaxa textuală

3. Componentele reprezentației teatrale

Definiția este conceptul de bază al unei noi lecții

Pentru a afla definiția, „citiți în palmă”!

Scurt istoric al cuvântului

Cuvântul teatru este de origine greacă, unde substantivul théatron are ca rădăcină verbul theáomai ce înseamnă „a vedea”, „a observa”. Din greaca veche, cuvântul a ajuns în latină, unde theatrum desemnează locul în care oamenii vin să vadă spectacole. Din latină, cuvântul a trecut, prin filieră franceză, în multe limbi moderne, inclusiv în limba română.

2.

Trăsături specifice textului dramatic

OrganizareB

Structura specialăA

OrganizareB

OrganizareB

Aspectul graficC

Sintaxa textualăD

componente textuale

paratextul

metatextul

Textul propriu-zis

se constituie din didascaliile ce precedă replicile personajelor sau actele/scenele şi din lista de personaje de la începutul operei

se referă la limbajele scenice: decor, ecleraj, costumația actorilor, elementele nonverbale şi paraverbale care completează semnificația replicilor, dar şi la afișul de spectacol, programul de sală etc.

constă în replicile personajului

Replicile schimbate de personajele întrupate de actori sunt auzite de spectatori. Aceștia ascultă un dialog care, în aparență, nu le este adresat.

Atenție!

Textul dialogat este alcătuit din replicile personajelor și are rolul de a spune povestea. Replicile, secvenţele dialogului, încep totdeauna de la capătul rândului şi sunt precedate de numele personajului care le rosteşte, reliefat grafic (scris cu majuscule, cu litere îngroşate etc). Dialogul este modalitatea predominantă de comunicare în textul dramatic și se constituie din schimbul de replici între două sau mai multe personaje.

Dialogul dramatic permite conturarea evenimentelor, a timpului și a spațiului desfășurării lor, fiind și un mijloc de caracterizare a personajelor.

Dialogul în textul dramatic se situează pe două planuri, fiind pe de o parte comunicare între personaje și, pe de altă parte, comunicare cu publicul (spectatorii).

Într‐un text dramatic, contează atât informațiile transmise prin dialog, cât și definirea relațiilor dintre personaje.Dialogul în teatru este supus unei convenții.

Monologul dramatic este o varietate a dialogului și constă dintr‐o intervenție amplă a unui personaj în prezența sau în absența altui personaj, care nu uzează de dreptul său la replică.

Indicațiile autorului sau indicațiile scenice reprezintă vocea dramaturgului, nefiind rostite de actori. Ele se pot regăsi atât înaintea textului dialogat, cât și în interiorul acestuia, situație când sunt plasate, de regulă, între paranteze rotunde. De cele mai multe ori, se preferă marcarea indicațiilor autorului prin scrierea cu italice. Cunoscute și sub denumirea de didascalii, indicațiile autorului se împart în două categorii: externe și interne.

3.

III. Reprezentația teatrală presupune:

• coregraful

• regizorul

• actorii

• scenograful

• costumierul

Info

Info

Info

Info

Info

3.

III. Reprezentație teatrală presupune:

• tehnicianul de sunet

• machieurul

• recuzitorul

• tehnicianul de lumini

Info

Info

Info

Info

Felicitări! Ați parcurs cu succes toate noțiunile

Opera dramatică este un „gen mixt”, cunoscut și sub denumirea de piesă de teatru, este scrisă cu scopul de a fi transpusă pe scenă, deci reprezentată în incinta unui teatru.