Simbolismul

SIMBOLISMUL

Clasa a XII-a

Prof. Trincă Ileana

CUPRINS

Pentru amănunte, apăsați butoanele!

1.

PRELIMINARII

ESTETICA SIMBOLISTĂ

2.

REPREZENTANTI ÎN ARTĂ

3.

SIMBOLISMUL ROMÂNESC

4.

1. Preliminarii

La sfârșitul secolului al XIX-lea, se manifestă o adevărată stare de spirit depresivă, produsă de înfrângerea suferită de armatele franceze în urma Războiului din 1870 și de eșecul Comunei din Paris. Nemulțumirile generale și decepția unei întregi generații au condensat dorința de a evada într-o lume mai bună sau, măcar în spațiul virtual. Această stare de spirit generală a condus către evadare, fugă, evaziune, ca notă dominantă a poeziei simboliste. Simbolismul a început nu ca o mișcare literară, ci mai mult ca o stare de spirit. Ruptura declarată față de poezia tradițională și caracterul violent al simbolismului construiesc o adevărată rebeliune poetică, așa cum se exprimă Lidia Bote. (Bote Lidia, „Simbolismul românesc”, E.P.L,. Bucureşti, 1966)

scurt istoric

cauzele social-istorice ale apariției Simbolismului

1. Preliminarii

Curent literar

Curentul Simbolism

Curentul literar este „un fenomen istoric și cultural manifestat în domeniul literar, ce apare și se dezvoltă într-o anumită perioadă istorică, de obicei pe parcursul mai multor generații”. (Daniela Fulga, „Pentru o lectură didactică a poeziei”, Editura Nomina, Pitești, 2012, pagina 58) Ceea ce-i unește pe scriitorii care fac parte din același curent literar sunt un cumul de principii estetice, elemente de tehnică literară, cultivarea unor teme și motive, viziune și imaginar artistic, preferința pentru genuri și specii literare etc toate grupate într-o platformă-program.

Simbolismul este curent literar ce apare în Franța și Belgia francofonă între 1885 și 1900, care reacție la romantismul retoric, naturalism și parnasianism. Conform Danielei Fulga, (opera citată) simbolismul trebuie înțeles pe două mari direcții: a) mai întâi, ca mișcare literară tranzitorie între romantismul secolului al XIX-lea și modernitatea secolului XX; simbolismul este considerat și de către Alexandru Călinescu ca fiind „primul pas spre modernitate” (Alexandru Călinescu, „Cinci fețe ale modernității”, Editura Polirom, București, 2005); b) mai apoi, curent literar propriu zis, care promovează emoția și muzicalitatea interioară.

1. Preliminarii

platforma-program

actul de naștere al curentului

- precursorul simbolismului este Charles Baudelaire, reprezentant de seama al școlii literare pesimiste, al celor cunoscuți sub numele de „decadenți”. În volumul „Florile răului”, el publică poezia „Correspondaces”, propunând un principiu de bază al curentului - corespondențele. Termenul de „decadenți” vine de la revista „Le Decadant” și-i desemnează pe poeți ca Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme.

Este acceptat de către toți criticii literari, ca act de naștere al curentului, articolul „Le Symbolisme” a lui Jean Moreas, publicat în suplimentul literar al ziarului „Le Figaro”, la 18 septembrie 1886. De fapt, era o scrisoare. Articolul lui Moreas este numai vârful unui aisberg, cel mai cunoscut document estetică simbolistă. Dar el se bazează pe alte mișcări.

Background

Background

2. Estetica simbolistă

Viziunea poetică modernă valorifică muzicalitatea - `de la musique avant toutes choses” (P. Verlaine), sugestia -„a numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea poemului”, categoriile negative, simbolul, corespondențele, etc

Elemente generale

Simbolismul ilustrează nevoia de o nouă artă, de „o poezie a viitorului”, anticipând chiar expresionismul și o parte a curentelor de avangardă.

2.Estetica simbolistă

Simbolul

Muzicalitatea

Sugestia

Simbolul este un element concret ce substituie pe unul abstract; este instrumentul ce realizează sugestia. Este foarte apropiat de metaforă: în timp ce metafora are numai viață intratextuală, simbolul transcede universul poetic și-l întâlnim și-n viața reală. Într-o lume a sacrului camuflat în profan, simbolul devine instrumentul ce leagă sacrul de revelarea acestuia prin sugestie și ambiguitate.

Muzicalitatea se realizează în manieră duală: fie prin rime, ritmul ritmuri alternative, repetiția unor vocale / consoane sau chiar cuvinte; fie prin prezența cuvintelor din câmpul semantic al muzicii - fanfare, corn, marș, clavecin etc

Sugestia este modul de comunicare aluzivă: simboliștii vor deplasa accentul de pe aspectul noțional al cuvintelor, pe aspectul lor muzical, eufonic: sensurile poeziei pot fi contaminate prin sonorități particulare.

2.Estetica simbolistă

Inovațiile prozodice

teme și motive

sinestezia

Sinestezia este procedeul de a crea imagini artistice, folosim principiul corespondențelor în planul expresiei. De exemplu, culoarea alb, pentru Bacovia, reprezintă nevroza sau galbenul este asociat ftiziei.

Inovațiile prozodice susțin muzicalitatea: Paul Verlaine va observa contradicția dintre versul clasic și dorința de a sugera stări și senzații. Gustave Kahn va introduce versul liber și va demonstra pragmatic necesitatea adoptării acestuia.

Temele și motivele simboliste cultivate de simboliști sunt iubirea, natura ca spațiu al corespondențelor, nevroza, orașul, târgul de provincie, singurătatea, spleenul, reveria, evadarea, „paradisurile artificiale” (alcoolul, opiul), moartea, parfumul, muzica, ploaia, culorile, instrumentele muzicale .

3. Reprezentanțit

Din literatură, simbolismul a trecut la foarte multe arte, devenind un curent cultural.

4. Simbolismul romînesc

Simbolismul este primul curent literar care a apărut Și la noi în același timp cu restul Europei. Simbolismul românesc cunoaște mai multe etape:

etapa „căutărilor”

direcția pseudosimbolistă

simbolismul „exterior”

simbolismul autentic

5. Bibliografie

Bibliografie de referință

Friedrich, Hugo, „Structura liricii moderne”, Editura pentru literaturã universală, București, 1969.

Dicționar de termeni literari, Editura Albatros, București, 1976.

Nicolae Manolescu „Despre poezie”, Ed. Cartea Românească, Buc., 1987

Mircea Scarlat, ”Istoria poeziei românești”, vol II,Ed. Minerva, Buc., 1984

Daniela Fulga, „Pentru o lectură didactică a poeziei”, Editura Nomina, Pitești, 2012

a) simbolulb) sugestia c) muzicalitatea d) inovațiile prozodice e) sinestezia f) teme și motive specifice

a) curect literar vs. curent culturalb) scurt istoric c) platforma-program d) reprezentanți

a) în muzicăb) în pictură

a) etapa căutărilorb) direcția pseudosimbolistă c) simbolismul „exterior” d) simbolismul autentic

Lorem ipsum dolor

Consectetur adipiscing elit

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod.

• Lorem ipsum dolor sit amet.
• Consectetur adipiscing elit.
• Sed do eiusmod tempor incididunt ut.

Lorem ipsum dolor sit

Lorem ipsum dolor

Consectetur adipiscing elit

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod.

• Lorem ipsum dolor sit amet.
• Consectetur adipiscing elit.
• Sed do eiusmod tempor incididunt ut.

Lorem ipsum dolor sit

Alți reprezentanți mai puțini sonori ai simbolismului sunt: Jules Laforgue, Maurice Rollinat, Francisc Jammes, Henry de Regnier.

Ulterior publicării articolului, Jean Moreas, împreună cu Gustave Khan, întemeiază revista „Le Symbolisme”. Rene Ghil, aproximativ în aceeași perioadă, înființează școala simbolist-armonistă, devenită apoi școala filosofico-instrumentistă. Paul Verlaine și revista lui „Le Decadent” propun ca nume pentru curent „decadenții”. Reprezentanții de frunte ai decadenților sunt Artur Rimbaud, Tristan Corbiere, Jules Laforgue; fiecare dintre acești poeți au scris înainte de constituirea grupărilor în care s-au încadrat. Anatol Baju editează între 1886 și 1888 revista „Le Decadent”. În cele din urmă, se va impune ca nume al curentului simbolismul.