Leoaică tânără, iubirea

Leoaică tânără, iubirea

de Nichita Stănescu

• Ce vă evocă imaginea din stânga?

• Cu ce element din regnul mineral, vegetal, respectiv animal ați asocia iubirea?

• Dacă ați fi psihologi, cum ați explica alegerile colegilor voștri?

Motto: „Am gândit un mod atâta de dulce de a se izbi două cuvinte de parcă iarba verde ar înflori, iar florile s-ar ierbi.”„Totul e simplu, atât de simplu încât devine de neînțeles.” "Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropria de inimă sau le putem respinge"

Neomodernismul la Nichita Stănescu:

- pune accent pe exprimarea stărilor sufleteşti confuze, nelămurite:• singurătate, nevroză, angoasă, spleen (amestec de tristeţe, dezolare, plictiseală profundă), monotonie, depresie• procedee: simbolul, sugestia, sinestezia, corespondențele, muzicalitatea

- este caracterizat prin redarea temelor grave într-o manieră ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul, prin intelectualizarea trăirilor, prin reflexivitatea discursului liric și prin ambiguitatea limbajului încărcat de metafore, prin ermetismul expresiei și răsturnarea firescului.

- cultivă sentimentul, fantezia, evadarea în vis, interesul pentru natură, folclor și istorie, pentru personaje excepționale, atipice (monstrul, demonul, bestia), în situații excepționale, preferând antiteza ca procedeu preferat...

2 trăsături ale neomodernismului stănescian sunt: reprezentarea abstracțiilor în formă concretă și ambiguitatea, care duc la interpretări multiple:

- „leoaică tânără” = element concret- iubirea = aspect concret - o artă poetică erotică despre iubirea intensă și consecințele pe care le are asupra eului creator şi asupra modului în care acesta se va raporta în continuare la lume, la ceilalți, la creație, la univers - final închis ce suscită mintea lectorului, determinându-l să îşi pună întrebări, să mediteze la puterea sentimentului care întemeiază și desăvârșește.

- „leoaică tânără” = element abstract- iubirea = aspect concret - o artă poetică erotică despre iubirea intensă și consecințele pe care le are asupra eului creator şi asupra modului în care acesta seva raporta în continuare la lume, la ceilalți, la creație, la univers - final deschis ce suscită mintea lectorului, determinându-l să îşi pună întrebări, să mediteze la puterea sentimentului care întemeiază și desăvârșește.

- „leoaică tânără” = element concret- iubirea = aspect abstract - o artă poetică erotică despre iubirea intensă și consecințele pe care le are asupra eului creator şi asupra modului în care acesta se va raporta în continuare la lume, la ceilalți, la creație, la univers - final deschis ce suscită mintea lectorului, determinându-l să îşi pună întrebări, să mediteze la puterea sentimentului care întemeiază și desăvârșește.

Explicaţia titlului

= metaforă explicită (explicată prin apoziție)

Leoaică = animal de pradă: ferocitate, senzualitate tânără = amplificare a trăsăturilor iubirea = relația dintre iubit-iubită sau dintre poet-poezie

Leoaică = animal vânat: blândețe, senzualitate tânără = amplificare a trăsăturilor iubirea = relația dintre iubit-iubită sau dintre poet-poezie

Leoaică = animal de pradă: ferocitate, senzualitate tânără = fără putere iubirea = relația dintre iubit-iubită sau dintre poet-poezie

Poezie a întâlnirii cu iubirea, care transformă lumea reală într-un univers propriu și omul obișnuit într-un creator, tema poeziei o constituie:

• consecințele pe care iubirea le are asupra eului poetic care se

raportează la lumea exterioară și la sine totodată, iubire care năvălește ca un animal de pradă în spațiul sensibilității poetice.

• consecințele pe care contemplarea lumii le are asupra eului poetic care se

raportează mai apoi la sine, lume care năvălește ca un animal de pradă în spațiul sensibilității poetice.

• consecințele pe care creația le are asupra eului poetic care se

raportează la lumea exterioară și la sine totodată, creație care năvălește ca un animal de pradă în spațiul sensibilității poetice.

O secvență poetică relevantă pentru temă o găsim în prima strofă: Leoaica tânără, iubireami-ai sărit în faţă. Mă pândise-n încordare mai demult. Colţii albi mi i-a înfipt în faţă, m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

- avem scena vânătorii, în care iubirea ia forma unei tinere leoaice blânde care îi sare „în față” eului poetic având efecte devoratoare asupra identității sinelui; - pronumele la persoana I „mi”,„mặ”,„m” arată că era conștient de eventualitatea ivirii iubirii, dar nu se aștepta ca acesta să fie atât de puternic, să aibă atâta forță devastatoare;

- avem scena vânătoriiîn care iubirea ia forma unei tinere leoaice agresive care îi sare „în față” eului poetic având efecte devoratoare asupra identității sinelui; - pronumele la persoana I „mi”,„mặ”,„m” arată că era conștient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste, dar nu se aștepta ca acesta să fie atât de puternic, să aibă atâta forță devastatoare;

- avem scena contemplării, în care iubirea ia forma unei tinere leoaice agresive care îi sare „în față” eului poetic având efecte devoratoare asupra identității sinelui; - pronumele la persoana I „mi”,„mặ”,„m” arată că era conștient de eventualitatea ivirii sentimentuluide dragoste, dar nu se aștepta ca acesta să fie atât de puternic, să aibă atâta forță devastatoare;

O altă secvență poetică sugestivă pentru tema textului o regăsim în strofa a doua: Şi deodata-n jurul meu, natura se făcu un cerc, de-a-dura, când mai larg, când mai aproape, ca o strângere de ape. Şi privirea-n sus ţişni, curcubeu tăiat în două, şi auzul o-ntâlni tocmai lângă ciocârlii.

- aici este accentuat efectul psihologic al întâlnirii neașteptate cu un sentiment nou, necunoscut;– poetul se simte în acest nou univers un adevarat „centrum mundi”, simte că poate reorganiza totul în jurul său după alte percepții, cu o altă forță.

- iubirea nu are niciun efect asupra eului poetic;– poetul se simte în acest nou univers un adevarat singuratic, simte că nu poatereorganiza totul în jurul său după alte percepții, cu o altă forță.

- este accentuat efectul psihologic al întâlnirii neașteptate cu un sentiment nou, necunoscut, însă poetul nu se simte atras în acest nou univers, simte că este singur sieși suficient.

Un prim element de structură îl constituie titlul.

- titlul este un epitet cromatic cesugerează extazul la apariția neașteptată a iubirii, văzute sub forma unui animal de pradă agresiv

- titlul este o enumerație cesugerează extazul la apariția neașteptată a iubirii, văzute sub forma unui animal de pradă agresiv

- titlul este o metaforă ce sugerează extazul la apariția neașteptată a iubirii, văzute sub forma unui animal de pradă agresiv

Compoziţional, poezia are trei secvenţe lirice:

I secvență: întâlnirea neaşteptată cu iubirea;II secvență: descrie transformarea iubirii; a III-a secvenţă redă constatarea metamorfozei ca urmare a întâlnirii cu iubirea.

I secvență: întâlnirea neaşteptată cu iubirea;II secvență: descrie încremenirea lumii a III-a secvenţă redă constatarea metamorfozei ca urmare a întâlnirii cu iubirea.

I secvență: întâlnirea neaşteptată cu iubirea;II secvență: descrie transformarea lumii ca efect al iubirii; a III-a secvenţă redăconstatarea metamorfozei ca urmare a întâlnirii cu iubirea.

Iubirea se dovedeşte mistuitoare, este capabilă să devoreze cu ferocitate afectul şi raţiunea, iar eul poetic îşipierde conştiinţa de sine: nu îşi recunoaşte tâmpla, sprânceana, bărbia. Ce simbolizează acestea?

-tâmpla = rațiunea, reflecția;- sprânceana = viziunea, contemplația; - bărbia = logosul, rostirea

tâmpla = povara;- sprânceana = uimirea; - bărbia = umanitatea

tâmpla = viziunea; - sprânceana = încruntarea; - bărbia = stabilitatea

o artă poetică erotică, o minunată confesiune lirică despre iubirea intensă și consecințele pe care le are asupra eului creator şi asupra modului în care acesta se va raporta în continuare la lume, la ceilalți, la creație, la univers. Finalul deschis suscită mintea lectorului, determinându-l să îşi pună întrebări, să mediteze la puterea sentimentului care întemeiază și desăvârșește.