Tipuri de respiratie

Respiratia la animale

Tipurile de respiratii

Cuprins

-Respiratia

-Tipurile de respiratie

-Respiratia cutanata

-Respiratia branhiala

-Respiratia traheala

-Respiratia pulmonara

Respiratia

Respiratia

Plamanii = fosele nazale - doua fose la exterior numite nari ce sunt legate de faringe. Fosele nazale sunt captusite de o mucoasa nazala care incalzeste si purifica aerul inspirat.Faringele este alcatuit din trei segmente: nazofaringele (polipi), bucofaringele, laringofaringele.

Sistemul respirator la mamifere are urmatoarele componente: Cai respiratorii - intrapulmonare - ramificatii ale bronhiilor principale, secundare, intermediare, bronhiale (arborele bronsic); extrapulmonare - fosele nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii pulmonare.

Laringele are o lungime de cinci centimetri, este un organ fonator (produce sunete), este cale respiratorie. Laringele are cartilaje - unele formeaza corzile vocale ce sunt actionate de muschi. Exista cartilajul tiroid (marul lui Adam) mai dezvoltat la barbati. In interior corzile vocale lasa o deschidere (orificiu) numit glota. Deasupra glotei se afla epiglota care astupa laringele in timpul deglutitiei.

Traheea este un tub fibrocartilaginos de 12 centimetri cu aproximativ 20 de inele cartilaginoase. La interior se gaseste o mucoasa traheala cu rol protector. Are glande ce secreta mucus si celule ciliate. Traheea se bifurca in bronhiile principale care patrund in plaman.

Tipurile de respiratie

Respiratia cutanata

Respiratia cutanata

Această respirație se realizează prin piele și este tipică pentru echinoderme, anelide și anumite amfibiene. Schimbul de gaz – oxigen și dioxid de carbon – poate fi finalizat atunci când derma este umedă, prin urmare, animalele de respirație cutanată locuiesc în locuri acvatice sau, foarte umede.

Este demn de remarcat acest lucru, aceste specii au o piele foarte fină și bine vascularizată pentru a putea efectua procesul fără probleme. Unele animale care respiră cutanat sunt cele cu sânge rece cum ar fi broaștele, meduzele, anemonele și râmele.

Respiratia branhiala

Respiratia branhiala

Branhile sunt organe externe care permit peștilor și unor animale marine să facă procesul absorbția oxigenului din apă. Înțelegem că compoziția chimică a apei este H2O, prin urmare, branhia este capabilă să extragă O2 de apă și astfel o duce la celelalte organe ale corpului animalului, astfel încât să o expulzeze ca CO2 in mijloc.

Branhii externeAcest tip de branhii sunt compuse din foi mari în formă de apendice care se află pe exteriorul animalului. Branhii interne La rândul său, branhiile interne sunt ceea ce vedem de obicei la majoritatea animalelor marine, cum ar fi pești și rechini. Conform teoriilor evolutive, acest tip de branhii este cel mai tânăr din evoluție.

Respiratia traheala

Respiratia traheala

Este tipul de respirație cel mai frecvent utilizat de insecte centipode, căpușe, paraziți și păianjeni. La aceste insecte, pigmenții respiratori sunt absenți din sânge, deoarece sistemul traheal este responsabil de distribuirea O2 (aer) direct către celulele corpului. Respirația traheală permite procesul de schimb de gaze. În acest fel, o serie de tuburi sau trahee sunt situate strategic în corpul insectelor. Fiecare dintre aceste trahee are o deschidere spre exterior care permite intrarea și ieșirea gazelor.

La fel ca la animalele vertebrate, procesul de expulzare a gazelor din corpul insectelor depinde de mișcarea de contracție musculară care apasă pe toate organele interne ale corpului, forțând CO2 să părăsească corpul.

Respiratia pulmonara

Respiratia pulmonara

Este procesul de schimb de gaze care are loc în interiorul plămânilor, unde oxigenul necesar este furnizat corpului direct în sânge și îl eliberează de dioxid de carbon. Respirația la om are loc de aproximativ douăsprezece până la douăzeci de ori pe minut datorită acțiunii sistemului respirator. Deși are un control conștient asupra respirației, marea majoritate a timpului este un act involuntar și instinctiv. Centrul respirator (CR) situat în trunchiul cerebral este responsabil de acest proces.

În funcție de nevoile corpului și de nivelurile de oxigen față de dioxidul de carbon, CR primește semnale chimice, hormonale și ale sistemului nervos, cu care controlează frecvența și viteza cu care acționează sistemul respirator.

În cazul mamiferelor, plamanii sunt foarte bine dezvoltați și prezintă tuburi ramificate – numite sacuri alveolare – în care are loc schimbul de gaze. Animalele din această specie care trăiesc în apă – balene, delfini etc. – au o capacitate mai mare de oxigenare a sângelui, deci nu au nevoie să introducă oxigen în organism cât de des ca și cele terestre. În cele din urmă, păsările au adaptat plămânii pentru zborul lor:când animalul se inspiră, plămânii se umple cu aer și trece în sacul de aer, astfel că nu trebuie să "respire" în timp ce zboară.Pungile ar fi ca un rezervor de oxigen care poate fi golit în funcție de nevoile animalului.

Multumesc!