Câteva provocări de-ale gramaticii

Câteva provocări... de-ale gramaticii

Start

prof. Nicula Nelia

Repere teoretice

Aplicații

Clasa a V-a

Clasa a VIII-a

Clasa a VII-a

Clasa a VI-a

Verbul - recapitulare - clasa a V-a

Verbul - posibilități combinatorii ale verbului

Verbul - moduri

Verbul - recapitulare - clasa a V-a

Verbul - timpurile modului indicativ

Articolul - hotărât, nehotărât, posesiv, demonstrativ

Verbul - recapitulare, suită de exerciții

Regimul cazual al prepozițiilor

Pronumele și adjectivul pronominal

Forme verbale nepersonale

Verbele copulative

Ce este nou? - Teorie

Clasa a VII-a

Clasa a VIII-a

Clasa a VI-a

Clasa a V-a

Clasa a V-a

• nu mai există noțiunea de moduri nepredicative, ci de forme verbale nepersonale sau nonfinite;
• articolul nu mai este considerat parte de vorbire, ci doar un element care însoțește întotdeauna un substantiv;
• dânsul, dânsa, dânșii, dânsele(considerate de GT „alte pronume personale”) sunt considerate pronume personale de politețe, chiar dacă arată cel mai scăzut grad de respect;
• formulele reverențioase se scriu cu majusculă la fiecare dintre termenii componenți: Domnia Voastră, Măria Sa;
• sută, mie, milion miliard (considerate în GT numerale cardinale simple) sunt considerate substantive care pot intra în componența unor numerale compuse: o sută, două mii, trei milioane etc.

Clasa a VI-a

• substantivele - numărabile și nonnumărabile (defective de singular și defective de plural;
• formele neaccentuate ale pronumelui personal/reflexiv = clitice;
• cuvântul lui când se află în fața substantivelor nume de persoane masculine sau feminine terminate în consoană sau de origine străină, este marcă de caz - morfem de dativ sau genitiv (GT îl considera articol hotărât proclitic);
• Semiadverbele - adverbele clitice - adverbe lipsite de autonomie, care nu pot apărea decât în relație cu alte cuvinte: cam, mai, chiar, doar, măcar, nici, numai, prea, tot, și, vreo;
• complementul prepozițional în Ac (GT îl considera complement indirect);
• numeralul - nu apare în programa de clasa a VI-a, dar poate fi studiat ca actualizare; apar foarte multe nouțăți!!!

Numeralul cardinal are trei valori, cel ordinal doar două valori: 1. Valoare adjectivală, când califică din punct de vedere numeric (cuantifică) un substantiv pe care îl însoțește: Două pisici aleargă prin curte. // !!! Textul are douăzeci de pagini. Al doilea elev a fost premiat. Structura numeral+prepoziția de+substantiv (numeralele de la douăzeci în sus) = numeral cardinal cu valoare adjectivală (GT considera că are valore substantivală) !!! 2. Valoare pronominală, (=de substitut), când înlocuiește un substantiv, la care adaugă sensul lui numeric Numai două (=două surori) dintre surorile lui merg la școală.// El are trei copii; unu (=un copil) e profesor și doi (=doi copii) sunt medici. Al doilea (=al doilea concurent) dintre concurenți este Andrei.// Au sosit toți membrii echipei. Al treilea este obosit. 3. Valoare substantivală, poate avea numai numeralul cardinal, în două situații: a. în texte de matematică: Douăzeci și unu minus doi fac nouăsprezece. b. în tiparul substantiv+numeral: kilometrul 12, sectorul 6, etajul 2, autobuzul 302, măsura 42, pagina 122, nota 10 etc.

Numeralul

• în abordarea infinitivului apare a cincea conjugare, cea în -î (în GT erau doar 4 conjugări);
• Atributul substantival în nominativ: Domnul Ionescu este apreciat. (în GT era apoziție neizolată);
• Complementul prepozițional în genitiv: Ei luptă contra violenței.;
• Circumstanțialele de mod, timp, loc, cauză, scop (în GT erau numite complemente circumstanțiale);
• mijloace expresive de redare a superlativului:

- extraordinar de frumoasă: adjectivul se analizează separat, iar adverbul+prepoziția=circumstanțial;- frumosă foc: substantivul „foc” devine adverb, cu funcție sintactică de circumstanțial de mod;

Clasa a VII-a

• din cauza + din scopul = substantive, fiind considerate circumstanțiale de cauză, respectiv de scop(GT - erau locuțiuni prepoziționale);
• asemenea, aidoma, conform, contrar, potrivit = ADVERBE (în GT - erau prepoziții de dativ);
• doar prepozițiile grație, mulțumită, datorită au rămas perpoziții specificice dativului;
• pronumele - apar mai multe modificări!!!

1. Pronumele posesiv - disocierea articolului posesiv de forma pronumelui posesiv; al, a, ai, ale=pronume semiindependente, determinate de adjective pronominale posesive (conform noii gramatici): al meu - al=pronume semiindependent; meu= formă specifică a posesivului; obs. În programa școlară apare termenul de pronume posesiv, așa că pronumele posesiv și adjectivul pronominal posesiv sunt tratate conform manierei tradiționale. 2. Pronumele demonstrativ - o singură serie de pronume demonstrative de diferențiere (celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte), devenind arhaisme cele care în GT arătau apropierea (cestălalt, ceastălaltă, ceștilalți, cestelalte); - cel, cea, cei, cele sunt pronumele demonstrative semiindependente (cu formă scurtă) care trebuie deosebite de articolul demonstrativ; 3. Pronumele nehotărât - amândoi, ambii, tustrei, câteșitrei etc. sunt pronume nehotărâte( în GT erau numerale colective)

Pronumele

Ce s-a întâmplat cu numeralele?

VS

Gramatica nouă

1. îndoit, întreit, împătrit, însutit etc.+ sinonimele lor neologice (dublu, triplu, cvatruplu etc.) = adjective
2. doime, treime, zecime etc.+ sfert, jumătate = substantive feminine
3. o dată, de două ori, de trei ori etc.= locuțiuni adverbiale
4. câte unu, câte doi etc. = construcții speciale (adverbul „câte”+numeralele cardinale)
5. toți/toate trei, toți/toate cinci etc.=construcții speciale (adjectivul „toți/toate”+numerale cardinale)

Gramatica tradițională

1. NUMERALE MULTIPLICATIVE
2. NUMERALE FRACȚIONARE
3. NUMERALE ADVERBIALE
4. NUMERALE DISTRIBUTIVE
5. NUMERALE COLECTIVE

Clasa a VIII-a

• construcții sintactice:

- construcțiile active/construcțiile pasive cu verbul a fi; (în noua gramatică se acceptă doar două diateze, activă și pasivă, dar programele școlare au renunțat la noțiunea de diateză)- construcțiile impersonale; - construcțiile cu pronumele reflexive; - construcțiile incidente; - construcțiile concesive; - construcțiile condiționale;

• completiva prepozițională;
• apoziția - este o funcție suprimabilă și exprimă o relație de echivalență de sens cu un substantiv bază sau precizează suplimentar proprietăți ale obiectului denumit de bază(nu mai este considerat un tip special de atribut, cum era în GT)
• enunțuri eliptice

Construcții concesive - se pot realiza atât în planul propoziției, prin părți de propoziție, cât și în planul frazei, prin propoziții subordonate: În propoziție - pot fi -prepoziție/locuțiune prepozițională + substantive (substitute) în acuzativ sau genitiv: Împotriva dorinței mamei, tot nu am renunțat la ideea mea. - „cu” + „tot”+ substantiv: Cu toate eforturile, tot nu a terminat lucarea. - semiadverbele „chiar (și)”, „și”, „nici” + adjective în acuzativ: Nu ar merge nici invitat. - adjectiv propriu-zis sau provenit din verb la participiu: Frumoasă, tot nu l-a impresionat pe băiat. - semiadverbele chiar(și), și + prepoziția „fără” + pronume sau numerale cu valoare pronominală în acuzativ: Chiar fără el, tot ne-am descurcat. - adverbe și locuțiuni adverbiale: Nu i-am spus nimic și, cu toate astea, e bănuitor. - forme verbale nepersonale de infinitiv (precedat de prepoziție) și gerunziu, : Fără a citi foarte atent, tot a înțeles textul. //Neinformându-se deloc, și tot a reușit să spună câteva cuvinte. În frază - construcțiile concesive sunt propoziții subordonate

Construcții concesive

Construcții condiționale - se pot realiza atât în planul propoziției, prin părți de propoziție, cât și în planul frazei, prin propoziții subordonate: În propoziție - pot fi: - prepoziție/locuțiune prepozițională + substantive (substitute) în acuzativ sau genitiv: În locul băiatului aș fi învățat. - forme verbale nepersonale, verb la gerunziu sau infinitiv (precedat de prepoziție): Negustând nu știi cum e prăjitura.//Fără a munci, nu vei avea rezultate bune. - adjective propriu-zise sau provenite din participii: Singură, nu pleacă la plimbare.// Coapte, prunele sunt foarte bune. - adverbe sau locuțiuni adverbiale: Îl cunoștea, altminteri l-ar fi bănuit de lucruri rele. În frază - construcțiile concesive sunt propoziții subordonate Atenție la elemente de relație! - când -conjuncție subordonatoare, nu adverb relativ (Când ai ști urmările, te-ai feri de anturajul lor.) - pronume relativ precedat de locuțiunea prepozițională „în locul” (În locul cui a dat această notă, aș fi fost mai exigent.)

Construcții condiționale

Enunțuri eliptice

= fenomen sintactic reprezentat de omiterea unor secvențe din enunț recuperabile în context, fiindcă au fost exprimate anterior (Nu orice omisiune dedusă din context este o elipsă; Condiția pentru existența elipsei este ca secvența elidată să fi fost exprimată anterior!) ex: Afară! Liniște! - nu sunt elipse; Ana citește, iar Dan nu. =elipsă: Ana citește, iar Dan nu |citește|.

• elipsa verbală - omiterea completă sau parțială a predicatului exprimat anterior: Ana citește poezii, iar Dan romane. < Ana citește poezii, iar Dan |citește| romane.
• elipsa nominală - este o omisiune a unui substantiv, eventual însoțit de subordonații săi, recuperabil în context: Eu am vrut clătite cu dulceață, iar tu ai vrut cu ciocolată. < Eu am vrut clătite cu dulceață, iar tu ai vrut |clătite| cu ciocolată.

Propozițiile fragmentare reprezintă o formă specială de elipsă, întâlnită mai ales în exprimarea orală. a). în structuri coordonate; din cea de-a doua propoziție se pot elida părțile comune (predicatul și alte componente, păstrându-se numai partea diferită care conține informație nouă: Ana citește poezii, iar Dan nu. < Ana citește poezii, iar Dan nu |citește poezii|. b). când răspunsurile la o întrebare se substituie prin adverbele da/nu/ba da/sigur/bineînțeles/nicidecum: Mergem diseară la film? / - Da/nu/ desigur/poate |mergem diseară la film|. c). reprezintă doar partea de propoziție ce corespunde cuvântului interogativ: Ce citești? / - Un roman |citesc|.

În scris, elipsele se marchează prin virgulă sau linie de pauză.

Construcții reflexive

= construcții în care cliticul reflexiv se atașează unui verb, sau în situații excepționale unui substantiv: a). construcții cu reflexiv obligatoriu: a se gândi, a se mândri, a se bosumfla, a-și închipui, etc. - pronumele reflexiv nu are funcție sintactică: Mihai se gândește la vacanță. b). construcții cu reflexiv care are funcție sintactică: - complement direct: Elevul se supraevaluează. - complement indirect: Îmi spun că pandemia va trece. - complement posesiv: Și-a ajutat familia. | Și-a ajutat familia lui/sa. Copiii își exprimă sincer sentimentele. | Copiii își exrimă sincer sentimentele lor. (în GT era atribut pronominal datival) Complement indirect |vs| Complement posesiv Își caută pantofi. Își caută pantofii. - atribut pronominal în dativ: Când luna trece prin stejari,/ Urmând mereu în cale-și” (M. Eminescu) (construcții rare în româna actuală standard, restrânse la limbajul poetic) Construcțiile reflexiv-pasive: Fișele se împart de către profesor.

Vă mulțumesc!

Bibliografie: ***Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română, Clasele a V-a - a VIII-a, București, 2017; Gabriela Pană Dindelegan (coordonator), Raluca Brăescu, Adina Dragomirescu, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Rodica Zafiu, Gramatica limbii române pentru gimnaziu, Editura Univers Enciclopedic, 2019 Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Monica Halaszi, Anca Davidoiu-Roman, Horia Corcheș, Limba și literatura română, Ghidul profesorului, clasa a V-a, clasa a VI-a (2018), clasa a VII-a, clasa a VIII-a, Art Educațional https://digitaledu.ro/aspecte-ale-predarii-gramaticii-in-gimnaziu-dupa-noua-programa-material-suport/