In gradina ghetsemani

În grădina Ghetsemani

Elev:Hăprean Georgiana-Denisa Clasa a XI-a F Profesor îndrumător:Tereza Cândea Colegiul Național ,,Lucian Blaga”,Sebeș

În grădina Ghetsemani

Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul... Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mâna nendurată, ţinând grozava cupă, Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură... Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă... Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă... Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă! Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii, Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă... Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.

Vasile Voiculescu

TRADIȚIONALISMUL

Tradiționalismul reprezintă o orientare literar artistică ce promovează specificul național acesta se împarte în trei categorii: sămănătorism, poporanism și gândirism.Sămănătorismul( 1901-1910), revista „Sămănătorul” condusă de George Coșbuc și Al. Vlahuță. Poporanismul, revista „Viața românească” (1906) condusă de Garabet Ibraileanu=> tema rurală Gandirismul este o mișcare ideologica configurată în jurul revistei „Gândirea” apărută în 1921 la Cluj din initiativa lui D.I Cucu și Cezar Petrescu => se mută la București sub condiția lui Nechifor Trainic (șef) => promovează autohtonismului Trasaturile tradiționalismului -Problematica rurală -Întoarcerea la trecut, la mit, la arhaic -Idealizarea vieții rurale -Cultivarea sentimentul dezrădăcinării generat de ruperea de arhaic si cultivarea fiorului religios

Vasile Voiculescu

Personalitate emblematică a literaturii române, Vasile Voiculescu este creatorul unui univers liric coerent și al unui imaginar poetic specific. Inclus în familia spirituală a poeților "ortodoxiști", Vasile Voiculescu creează un spațiu liric în care se regăsesc plenar trăsăturile lirice tradiționaliste.

În grădina Ghetsemani

. Publicată în 1921, în volumul ,,Pârgă”, poezia ,,În grădina ghetsemani” ilustrează perfect viziunea despre lume și viață a poetului gândirist.

STRUCTURĂ ȘI SEMNIFICAȚII

-Structură în patru catrene -Temă religioasă -Rugăciunea de pe muntele Măslinilor -Răstignirea mântuitorului

Strofa I -> revolta individuală extinsa la nivel cosmic; Strofa II -> neacceptarea destinului prestabilit; Strofa III -> acceptarea sacrificiului; Strofa IV -> împlinirea sacrificiului; -(idei poetice) Cele trei secvențe lirice corespund celor trei trepte ale cunoașterii lui Rudolph Otto: Secvența I: “misterium tremondum” = frica; Secvența II: “misterium fascinans” = acceptarea măreției divine Secvența III: “majestas” = recunoașterea măreției divine;

Titlul este un “element de paratextualitate” (Gerard Genette), un prag textual care creează un orizont de așteptare lectorului. Totodată are valențe de “motiv anticipativ” ( Boris Tomașevski) pentru tematica și conținutul textului, fiind dezvoltat prin tehnica punerii în adâncime. Astfel, titlul analitic anticipează tema, indicând sursa de inspirație de factură religioasă. În sens denotativ, titlul ia contextul biblic prin etimologie, căci termenul "Ghetsemani" vine din ebraică și desemnează "locul unde se striveau maslinele". În sens conotativ, "grădina Ghetsemani" este un loc al rugăciunii ce amintește de ultima noapte de libertate a Mântuitorului, un topos al retragerii în sine, al meditatiei dar și unul al întrebărilor, al tentației.

Tema dobândește valențe ontologice și gnoseologice. La nivel macrotextual, tema se identifică cu cunoașterea mistică, iar la nivel microtextual corespunde condiției duale a ființei, o ființă etern scindată de tentația absolutului, dar și de tentația păcatului sau de conflictul dintre spiritual și material, dintre spirit și trup, dintre sacru și profan.

motivul luptei,conflictul insolubil al unui destin prefigurat

metafora centrala, laitmotiv structurant, ,,pacatele omenirii"

Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul... Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea într-una. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

Imagine vizuala, suferința fizică

epitet cromatic

motivul revoltei, frica de moarte

metafora

Motivul strigatului, țipăt către Dumnezeu=expresionism

comparatie

metaforă amplificatoare

sugestie a unei divinități implacabile, metaforă

sfântul Graal, cupele euharistice, cavalerii templieri

O mâna nendurată, ţinând grozava cupă, Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură... Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă... Dar nu voia s-atingă infama băutură.

Dumnezeu își îndeamnă fiul să își îndeplinească misiunea

setea de cunoaștere, de absolut

pacatele omenirii trebuie răscumpărate prin jertfă

termeni arhaici

imagine vizuala intens cromatica

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă... Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!

metafora oximoronica

antiteza

manifestare a naturii personificate

Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii, Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă... Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.

manifestare a naturii personificate

manifestare a naturii personificate

haos cosmic generat de sacrificiul Mântuitorului, metaforă

metafora, motivul îngerilor păzitori

însemne thanatice

metaforă cu accente arhaice

Relații de opoziție și simetrie Poezia se individualizează prin subtile relații de simetrie și de opoziție, care asigură echilibrul compozițional, căci discursul liric se deschide și se încheie cu imaginea naturii. Versurile sunt infuzate cu un lirism obiectiv, care permite metaforizarea diverselor etape ale cunoașterii mistice. În plus, la nivel morfologic predomină verbele la timpul imperfect, creând senzația de continuitate, permanența și repetabilitate. La nivel lexico-semantic se remarca utilizarea arhaismelor, a regionalismelor „sterlici”,”tihna”,expresii populare („pe branci”,”fara tihna”).Este prezent campul semantic al suferintei („pe branci”,”branci”,”sudori de sange”)si al sudori de sange”)si al paharului („infama bautura”,”grozava cupa”,”veninul groaznic”), opozitia venin-dulceață.

Metaforismul și imagismul generează o ambiguitate specifică susținută de rezonanța unor termeni populari și arhaici, carre înscriu poezia în gândirism. Nivelul prozodic susține atmosfera poemului, căci versul cu măsura de 13-14 silabe și rima încrucișată degajă o muzicalitate inconfundabilă Traducând într-o figurație lirică de excepție originala concepție voiculesciană, poezia “În grădina Ghetsemani” folosește imagini preluate din fondul spiritualității autohtone, pe care le dezvoltă cu mare sensibilitate, poezia lui Vasile Voiculescu este o capodoperă a liricii tradiționaliste.

Încheiere

,,Poet religios, hrănit din substanța Evangheliilor, cărora am văzut că le-a împrumutat forma alegoriilor și a parabolelor, dar și aceea a Vechiului Testament [...], Vasile Voiculescu a reprezentat dupa 1920 un moment liric caracteristic" (Tudor Vianu)

Mulțumesc!