Originile și evoluția
limbii române
Vade mecum!
Ionașcu Denisa Clasa a XI-a C
Cuprins
1. Originea limbii române
2. Evoluții fonetice
3. Primele scrieri în limba română
4. Împrumuturile în limba română
5. Evoluția limbii române în secolele XX și XXI
6. Noi norme lingvistice
7. Citate, Curiozități
Originea limbii române
Write a title here
Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân.
LIMBA ROMÂNĂ
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam
Write a title here
Începând din secolul al X-lea (poporul român a fost înconjurat de popoare care vorbeau slavă, maghiară, turcă; acesta avea o confesiune ortodoxă, care nu utiliza latina în biserică), vorbitorii de română au pierdut legătura cu reperul latinei culte. În vreme ce franceza, italiana, spaniola etc. au preluat permanent cuvinte, structuri sintactice și modele stilistice din latina medievală, româna s-a dezvoltat în afara acestei influențe. Recuperarea fondului cultural latin s-a produs masiv de abia în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam
În urma războaielor dintre daci şi romani, Dacia a fost transformată în provincie romană, şi va rămâne stăpânită timp de 165 de ani (106-271) de romani. Romanizarea populaţiei băştinaşe s-a desfăşurat relativ rapid şi uşor. Peste 2600 de inscriptii scrise în latineşte şi descoperite pe teritoriul ţării noastre arată limpede acest lucru.
- Consoanele velare ([k], [g]) → consoane labiale ([p], [b], [m])
lat. octo > rom. optlat. lingua > rom. limbălat. signum > rom. semnlat. coxa > rom. coapsă
lat. caelum > rom. cer
- Consoanele alveolare [d] și [t] se palatalizează în [dz]/[z] și respectiv [ts] înainte sunetelor [e] și [i]
lat. deus > rom. zeulat. tenem > rom. ține
Evoluții fonetice
Datorită izolării, evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice, dar seamănă întrucâtva cu cea italiană, de exemplu prin evoluția grupării [kl] în (lat. clarus > rom. chiar, ital. chiaro) și cea dalmată, de exemplu prin evoluția grupării [gn] în [mn] (lat. cognatus > rom. cumnat, dalm. comnut).
- Apariția diftongilor vocalelor e, i, o
lat. cera > rom. cearălat. sole > rom. soare
lat. herba > rom. iarbă
"Psaltirea Hurmuzachi", "Psaltirea Voronețeana", "Codicele Voronețean" și "Psaltirea Scheiană" Românii care au studiat în Franța, Italia și Germania, au adus cultura franceză și filosofia germană în literatura română modernă, reducând influențele grecești și orientale de-a lungul timpului. Se pun bazele romanului românesc prin: Dimitrie Bolintineanu, Pantazi Ghica, V.A. Urechia. Nicolae Filimon scrie primul roman realist românesc, B.P. Hasdeu afirmă drama romantică în versuri, Alexandru Odobescu nuvela istorică și eseul. Cei mai importanți scriitori ai celei de-a doua jumătăți a secolului au fost Vasile Alecsandri și mai târziu Mihai Eminescu. Alecsandri a fost un scriitor prolific, care a contribuit la literatura română cu poezie, proză, câteva piese de teatru și colecții de folclor românesc. Eminescu este considerat de majoritatea criticilor ca cel mai important și mai influent poet român. Poezia sa lirică avea rădăcinile în tradițiile românești, dar a fost influențată de filosofia germană și de tradițiile hinduse.
Primele scrieri în limba română
Primul document în limba română, datând din 1521, este "Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului, Johannes Benckner", prin care se comunică că turcii pregătesc o invazie militară in Transilvania. Din analiza celor opt fraze care compun acest text reiese cu certitudine faptul că se scrisese în românește și până la această dată Din secolul al XVI-lea datează numeroase alte documente originale scrise în limba română ca: foi de zestre, testamente, acte de vânzare-cumpărare etc. Tot acum s-au efectuat și primele traduceri de texte religioase descoperite în mănăstirile din nordul țării. Cele mai vechi traduceri, numite și texte rotacizante pentru că reflectă rotacismul fonetic și se identifică după locul descoperirii ori după numele posesorului:
- italiană: abate, agenție, armată, asediu, balsam, drapel
- maghiară: alcătui, aldămaș, alean, arpacaș, bănui, cătană
- neogreacă: agheazmă, agonisi, amvon, istericale, molimă
- turcă: abanos, acadea, acaret, ageamiu, alai, cafea, geam
- ucraineană: borș, burlac, calic, cușcă, drug, holtei, horn
ÎMPRUMUTURILE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
- bulgară: argat, blană, bogdaproste, borean, bujor
- engleză: aisberg, barman, bișniță, blufa. crenel, lider
- franceză: abajur, abandona, bursă, buton, cabină, caiet
Contactul românilor cu popoarele vecine și altele mai îndepărtate, prilejuite de relații politice, economice, sociale și culturale a determinat intrarea in limba română a unor cuvinte din alte limbi:
- germană: abțibild, agentură, bilanț, blat, cartof, diblu, șurub
- greacă: aerisi, anapoda, anost, buzunar, cais, castan, catarg, ieftin
EVOLUȚIA LIMBII ROMÂNE ÎN SECOLele XX și xxi
Din punct de vedere cantitativ, DOOM2 conține peste 62000 de cuvinte preluate din DOOM1, și alte 2500 de cuvinte provenite în mare parte din engleză. Din punct de vedere calitativ, cuvintele preluate din DOOM1 au fost modificate în cazul înlocuirii lui ''î'' cu ''â'' în interiorul cuvintelor, dar și alte cazuri. În DOOM2, cuvintele preluate din limbi moderne sunt readuse la forma lor originală (bluff, confetti), dar există și excepții care acceptă și forma adaptată, și cea originală (cocktail-cocteil, poker, pocher). De asemenea, se recomandă atașarea fără cratimă a articolului nehotărât la cuvintele preluate a căror ultimă literă are aceeași pronunție și în limba română (boardul), dar unde există diferența de pronunție, cratima este obligatorie (show-ul). Se modifică scrierea/pronunția unor cuvinte: forme verbale (eu continui, nu eu continuu), accentuări (candíd, nu cándid), forme de plural, grafii, principiul sintactic.
La câţiva ani după publicarea Dicţionarului limbii române moderne (DM, apărut în 1958), se simţea deja că această colecţie de cuvinte era una depăşită: limba română avea nevoie de un dicţionar mai mare. DEX a apărut pentru prima dată în 1975, însă trebuie ştiut că munca pentru acest dicţionar a început undeva la mijlocul anilor 60. Până în prezent sunt adăugate cuvinte noi limbii. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, abreviat DOOM1 (1982) și DOOM2 (2005), este un dicționar normativ și corectiv. Față de DOOM1, DOOM2 ia în considerare și componenta semantică, componenta gramaticală și aspectul stilistic.
noi norme lingvistice
De asemenea, se scriu cu cratimă derivatele cu prefixul ex- (ex-președinte) sau alte prefixe asemănătoare (non-, ante-, post-). Se precizează situația unor forme corecte în conjugarea unor verbe: variante libere (biruie-biruiește, dibuie-dibuiește, reanimă-reanimează), o singură variantă ( absolv, se așază, acopăr, agăț, arăt, dăinuie, ignoră), verbele de conjugarea a II-a (a cădea, a părea, a plăcea) au la conjunctiv prezent accentul pe desinență (să cădém, să dispăréți) verbele de conjugarea a III-a (a bate, a duce, a face) au la conjunctiv prezent accentul pe temă (să bátem, să dúceți).
Se recomandă normele ortoepice: accentuare (cálcar, caractér, neútru, vermút), forme devenite corecte (avárie, bormașínă, regízor), forme duble (ántic-antíc, fírav-firáv, tráfic-trafíc, variante libere (íntim-intím, profesór-profésor), accentuarea corectă (báteți, butélie, matúr, sevér). În poezie se acceptă și alte variante accentuate (dúșman, cáracter). Se inversează ordinea la despărțirea în silabe a cuvintelor compuse: in funcție de pronunțare și apoi de structură(o-biect, și nu ob-iect, su-biect, și nu sub-iect). Se generalizează scrierea cu majusculă a unor realități cu caracter religios (Doamne, ne rugăm Ție), a articolelor din componența numelor (D'Arc, De Sica), a numelor epocilor istorice și ale evenimentelor istorice majore (Antichitatea, al Doilea Război Mondial).
Limba noastră-i o comoară,
Eu zic să o păzim, flăcăi,
Că astăzi pe diverse căi
Vin unii şi o… omoară! -David Boia
Curiozități
- „C” este litera cu care încep cele mai multe cuvinte în limba română.
- Care cuvânt din limba română are 3 silabe şi 31 de litere? Este cuvântul... „ALFABET” !
- În cursul unei vieţi de 70 de ani, un om rosteşte peste un miliard de cuvinte.
S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea limbii române. -Grigore Vieru
Limba Română e o poveste: fantastică pentru unii, imposibilă pentru alţii! -Costel Zăgan
ORIGINILE ȘI EVOLUȚIA LIMBII ROMÂNE
Denisa Ionascu
Created on October 9, 2021
Start designing with a free template
Discover more than 1500 professional designs like these:
View
Vaporwave presentation
View
Animated Sketch Presentation
View
Memories Presentation
View
Pechakucha Presentation
View
Decades Presentation
View
Color and Shapes Presentation
View
Historical Presentation
Explore all templates
Transcript
Originile și evoluția
limbii române
Vade mecum!
Ionașcu Denisa Clasa a XI-a C
Cuprins
1. Originea limbii române
2. Evoluții fonetice
3. Primele scrieri în limba română
4. Împrumuturile în limba română
5. Evoluția limbii române în secolele XX și XXI
6. Noi norme lingvistice
7. Citate, Curiozități
Originea limbii române
Write a title here
Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân.
LIMBA ROMÂNĂ
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam
Write a title here
Începând din secolul al X-lea (poporul român a fost înconjurat de popoare care vorbeau slavă, maghiară, turcă; acesta avea o confesiune ortodoxă, care nu utiliza latina în biserică), vorbitorii de română au pierdut legătura cu reperul latinei culte. În vreme ce franceza, italiana, spaniola etc. au preluat permanent cuvinte, structuri sintactice și modele stilistice din latina medievală, româna s-a dezvoltat în afara acestei influențe. Recuperarea fondului cultural latin s-a produs masiv de abia în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam
În urma războaielor dintre daci şi romani, Dacia a fost transformată în provincie romană, şi va rămâne stăpânită timp de 165 de ani (106-271) de romani. Romanizarea populaţiei băştinaşe s-a desfăşurat relativ rapid şi uşor. Peste 2600 de inscriptii scrise în latineşte şi descoperite pe teritoriul ţării noastre arată limpede acest lucru.
- Consoanele velare ([k], [g]) → consoane labiale ([p], [b], [m])
lat. octo > rom. optlat. lingua > rom. limbălat. signum > rom. semnlat. coxa > rom. coapsă- Rotacism [l] → [r]
lat. caelum > rom. cer- Consoanele alveolare [d] și [t] se palatalizează în [dz]/[z] și respectiv [ts] înainte sunetelor [e] și [i]
lat. deus > rom. zeulat. tenem > rom. țineEvoluții fonetice
Datorită izolării, evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice, dar seamănă întrucâtva cu cea italiană, de exemplu prin evoluția grupării [kl] în (lat. clarus > rom. chiar, ital. chiaro) și cea dalmată, de exemplu prin evoluția grupării [gn] în [mn] (lat. cognatus > rom. cumnat, dalm. comnut).
- Apariția diftongilor vocalelor e, i, o
lat. cera > rom. cearălat. sole > rom. soare- Iotacism [e] → [i]
lat. herba > rom. iarbă"Psaltirea Hurmuzachi", "Psaltirea Voronețeana", "Codicele Voronețean" și "Psaltirea Scheiană" Românii care au studiat în Franța, Italia și Germania, au adus cultura franceză și filosofia germană în literatura română modernă, reducând influențele grecești și orientale de-a lungul timpului. Se pun bazele romanului românesc prin: Dimitrie Bolintineanu, Pantazi Ghica, V.A. Urechia. Nicolae Filimon scrie primul roman realist românesc, B.P. Hasdeu afirmă drama romantică în versuri, Alexandru Odobescu nuvela istorică și eseul. Cei mai importanți scriitori ai celei de-a doua jumătăți a secolului au fost Vasile Alecsandri și mai târziu Mihai Eminescu. Alecsandri a fost un scriitor prolific, care a contribuit la literatura română cu poezie, proză, câteva piese de teatru și colecții de folclor românesc. Eminescu este considerat de majoritatea criticilor ca cel mai important și mai influent poet român. Poezia sa lirică avea rădăcinile în tradițiile românești, dar a fost influențată de filosofia germană și de tradițiile hinduse.
Primele scrieri în limba română
Primul document în limba română, datând din 1521, este "Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului, Johannes Benckner", prin care se comunică că turcii pregătesc o invazie militară in Transilvania. Din analiza celor opt fraze care compun acest text reiese cu certitudine faptul că se scrisese în românește și până la această dată Din secolul al XVI-lea datează numeroase alte documente originale scrise în limba română ca: foi de zestre, testamente, acte de vânzare-cumpărare etc. Tot acum s-au efectuat și primele traduceri de texte religioase descoperite în mănăstirile din nordul țării. Cele mai vechi traduceri, numite și texte rotacizante pentru că reflectă rotacismul fonetic și se identifică după locul descoperirii ori după numele posesorului:
ÎMPRUMUTURILE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Contactul românilor cu popoarele vecine și altele mai îndepărtate, prilejuite de relații politice, economice, sociale și culturale a determinat intrarea in limba română a unor cuvinte din alte limbi:
EVOLUȚIA LIMBII ROMÂNE ÎN SECOLele XX și xxi
Din punct de vedere cantitativ, DOOM2 conține peste 62000 de cuvinte preluate din DOOM1, și alte 2500 de cuvinte provenite în mare parte din engleză. Din punct de vedere calitativ, cuvintele preluate din DOOM1 au fost modificate în cazul înlocuirii lui ''î'' cu ''â'' în interiorul cuvintelor, dar și alte cazuri. În DOOM2, cuvintele preluate din limbi moderne sunt readuse la forma lor originală (bluff, confetti), dar există și excepții care acceptă și forma adaptată, și cea originală (cocktail-cocteil, poker, pocher). De asemenea, se recomandă atașarea fără cratimă a articolului nehotărât la cuvintele preluate a căror ultimă literă are aceeași pronunție și în limba română (boardul), dar unde există diferența de pronunție, cratima este obligatorie (show-ul). Se modifică scrierea/pronunția unor cuvinte: forme verbale (eu continui, nu eu continuu), accentuări (candíd, nu cándid), forme de plural, grafii, principiul sintactic.
La câţiva ani după publicarea Dicţionarului limbii române moderne (DM, apărut în 1958), se simţea deja că această colecţie de cuvinte era una depăşită: limba română avea nevoie de un dicţionar mai mare. DEX a apărut pentru prima dată în 1975, însă trebuie ştiut că munca pentru acest dicţionar a început undeva la mijlocul anilor 60. Până în prezent sunt adăugate cuvinte noi limbii. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, abreviat DOOM1 (1982) și DOOM2 (2005), este un dicționar normativ și corectiv. Față de DOOM1, DOOM2 ia în considerare și componenta semantică, componenta gramaticală și aspectul stilistic.
noi norme lingvistice
De asemenea, se scriu cu cratimă derivatele cu prefixul ex- (ex-președinte) sau alte prefixe asemănătoare (non-, ante-, post-). Se precizează situația unor forme corecte în conjugarea unor verbe: variante libere (biruie-biruiește, dibuie-dibuiește, reanimă-reanimează), o singură variantă ( absolv, se așază, acopăr, agăț, arăt, dăinuie, ignoră), verbele de conjugarea a II-a (a cădea, a părea, a plăcea) au la conjunctiv prezent accentul pe desinență (să cădém, să dispăréți) verbele de conjugarea a III-a (a bate, a duce, a face) au la conjunctiv prezent accentul pe temă (să bátem, să dúceți).
Se recomandă normele ortoepice: accentuare (cálcar, caractér, neútru, vermút), forme devenite corecte (avárie, bormașínă, regízor), forme duble (ántic-antíc, fírav-firáv, tráfic-trafíc, variante libere (íntim-intím, profesór-profésor), accentuarea corectă (báteți, butélie, matúr, sevér). În poezie se acceptă și alte variante accentuate (dúșman, cáracter). Se inversează ordinea la despărțirea în silabe a cuvintelor compuse: in funcție de pronunțare și apoi de structură(o-biect, și nu ob-iect, su-biect, și nu sub-iect). Se generalizează scrierea cu majusculă a unor realități cu caracter religios (Doamne, ne rugăm Ție), a articolelor din componența numelor (D'Arc, De Sica), a numelor epocilor istorice și ale evenimentelor istorice majore (Antichitatea, al Doilea Război Mondial).
Limba noastră-i o comoară, Eu zic să o păzim, flăcăi, Că astăzi pe diverse căi Vin unii şi o… omoară! -David Boia
Curiozități
S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea limbii române. -Grigore Vieru
Limba Română e o poveste: fantastică pentru unii, imposibilă pentru alţii! -Costel Zăgan