PEȘTI CARTILAGINOȘI-OSOȘi sturionul
Proiect biologie Mînjîneanu Denisa-Georgiana clasa a IX-a F
CUPRINS
- Caractere generale
- Alcătuire externă
- Funcții de nutriție
- Locomoție
- Hrănire
- Mediul de viață
- Reproducere
8. Specii9. Curiozități10. Specii amenințate 11. Conservarea speciilor 12. Importanță 13. Curiozități 14. Bibliografie
introducere
Acipenseridae este numele unei familii de pești marini de talie mare . Peștii din această familie sunt denumiți și sturioni. Sturionii sunt una dintre cele mai vechi specii de vertebrate vii și
sunt adesea descriși drept „fosile vii”, cu înregistrări care datează de
peste 150 de milioane de ani. Acipenseridele sunt în general pești cu viață lungă,
cu o creștere lentă.
caractere generale
ETIMOLOGIE
„acuz”=ac și „pensum”= lână. Prin urmare, Acipenseride desemnează peștii
care au corpul ca un ac de lână.
CARACTERISTICI
- Sunt pești răpitori.
- Scheletul este în mare parte cartilaginos, capul fiind însă complet osificat.
- Corpul este lipsit de solzi, sunt înlocuiți de granule osoase mărunte.
- Are rostrul alungit și este prevăzut cu mustăți.
- Prezinta mustăți scurte ce îi ajută la pipait .
- Nu au dinți.
- Coada prezintă doi lobi inegali.
- Se dezvoltă inele cartilaginoase superioare și inferioare, care înconjoară măduva spinării .
https://www.youtube.com/watch?v=liBfAVgYg_c
ALCĂTUIREA CORPULUI
CARACTERISTICI FIZICE
Au corpuri alungite, în formă de fus.Nu au solzi, ci cinci rânduri de plăci mari, osoase,
numite scuturi, pe spate și pe laterale. Pe partea ventrală a botului se află 4 mustăți lungi, ovale
sau turtite lateral, cu capetele franjurate. Sturionul, ca majoritatea peștilor, își folosește aripioarele pentru înot. Aripioarele dorsale și
anale sunt utilizate pentru stabilizarea peștilor. Aripioarele pectorale și pelvine se află pe
părțile laterale ale corpului și sunt utilizate pentru rotire, retragere, oprire și, de asemenea,
echilibrare. Aripioara caudală sau coadă este ca o elice pentru bărci; Aripa caudală a sturionului este heterocercală.
.Suportul scheletic pentru aripioarele perechi ale peștilor se află în interiorul peretelui
corpului.
ALCĂTUIRE EXTERNĂ
CRANIUL STURIONULUI
- a-rostrum
- b- capsulă nazală
- c-orbită
- d-foramină pentru nervii spinali
- e-notocord/coardă dorsală
- g-osul pătrat
- i-mandibulă
- k-coaste
ANATOMIA INTERNĂ A sturionului
- Ht-inima
- Gb-vezica biliara
- PSt-stomac piloric
- PGl-glandă pilorică
- CSt-stomac cardiac
- Du-duoden
S-splină
- SG-intestin spiralat
- Hg-intestin posterior
- An-anus
FUNCȚII DE Nutriție
Sistemul excretor
Sistemul digestiv
Sistemul respirator
Sistemul nervos
Sistemul circulator
sISTEMUL DIGESTIV
Tubul digestiv este relativ scurt. Stomacul are
două părți. Prima parte, sau proventricul, are
formă de U. A doua parte sau pipota,are mușchi groși
și este înconjurată de lobi hepatici. Cecul piloric este situat în partea stângă a
fundului pipotei ca o structură asemănătoare
unui burete. Intestinele sunt formate din 3 părți:
intestinul subțire, colonul spiralat
și rectul.
Intestinul subțire are două flexiuni care-l separă
în trei părți denumite partea descendentă,
ascendentă
și respectiv capătul. Colonul spiralat
este cea mai lungă parte a tubului digestiv.
Această parte are septul spiral al mucoasei pe
suprafa
ța interioară. Rectul este scurt
și este
situat în mijlocul cavită
ții abdominale.
SISTEMUL RESPIRATOR
Structura principală prin care peștii
relizează respirația, este
reprezentată de branhii. Astfel, la
sturioni, are loc respirația branhială,
în care schimburile gazoase au loc
cu ajutorul unor expansiuni
membranoase mai mult sau mai
puțin cutate și puternic
vascularizate, care atârnă în apă. Operculul este un capac osos ce
acoperă branhiile la pești, având rol
de protecție.
Respirația
Sturionul realizează schimbul de gaze, permițând mai întâi să intre în gură apa bogată în
oxigen. Arcurile branhiale oferă suport pentru filamentele și lamelele branhiale. Filamentele
branhiale furnizează sânge oxigenat la suprafața branhială, în timp ce lamelele sunt locul în
care are loc schimbul de gaze.
Peștii au un flux sangvin unidirecțional, ceea ce înseamnă că sângele curge în direcția opusă
în care apa pătrunde în branhii. Acest lucru este util în schimbul de gaze, deoarece apa este
mai densă, forțând intrarea în cavitatea branhială și plecând prin fantele branhiale.
Sistemul CIRCULATOR
Sturionii au un sistem circulator închis, ceea ce
înseamnă că tot sângele lor este conținut în vase
care-l transportă în tot corpul. Inima acestui
animal este situată între aripioarele pectorale și
deasupra ficatului. Peștii au un sistem circulator
simplu care conține o inimă cu două camere, ce
pompează sângele către branhii, unde preia
oxigenul și îl distribuie în tot corpul. Apoi,
sângele îsi continuă drumul înapoi la inimă și la branhii. Sângele care se întoarce la branhii lasă să
iasă dioxidul de carbon preluat din restul
corpului. Ciclul continuă.
SISTEMUL Nervos
Sturionul are două părți ale sistemului nervos, un
sistem nervos central și un sistem nervos
periferic . SNC conține creierul și măduva
spinării. Aceasta trimite și primește mesaje către
și de la restul corpului. SNP preia mesaje de la
sistemul nervos central și le distribuie pe celulele
nervoase care utilizează conducția electrică și
chimică pentru a transporta semnalul către restul
corpului. SNP este alcătuit
din toate organele senzitive și nervii din afara
măduvei spinării și a creierului. Mustatile fac parte
din acest sistem nervos și sunt folosite pentru a
simți mâncarea și alte lucruri care sunt aproape de
gură.
SISTEMUL EXCRETOR
Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiți în apropierea coloanei vertebrale cu
câte un ureter scurt, care se unesc într-un canal ce se deschide în cloacă. În stadiul
embrionar rinichiul este de tip pronefros – este alcătuit din tuburi urinifere așezate perechi și
care comunică cu cavitatea corpului printr-o pâlnie ciliată numită nefrostom; în apropierea ei
se găsește glomerul vascularizat cu rol în transportul produselor de excreție; tuburile urinare
se deschid în afara corpului prin canalul Woff, care se deschide în cloacă.
La adult – Tuburile urinifere formează capsula lui
Bowman, care acoperă glomerulul vascular. Tuburile urinifere primesc produsele toxice direct
din sânge, iar glomerulul vascular devine intern (glomerulul lui Malpighi). Vezica urinară se
formează prin dilatarea uterului. La excreție participă și branhiile și pielea.
Locomoția LA STURIONI
Locomoția
Ca sturionul să înainteze se folosește de înotătoarea codală, cu care bat apa în plan orizontal.Înotătoarele pectorale și abdominale servesc ca organe de dirijare a direcției. Ca să înoate la adancimi mai mari, un rol important il are vezica inotatoare, care are rolul de a modifica desitatea corpului în funcție de adâncime.Astfel, la adâncimi mai mari, din vezica se elimină bule de aer prin orificiul bucal care comunică cu faringele și densitatea corpului crește. În cursul ridicării spre suprafață volumul vezicii se marește prin trecerea oxigenului din sânge în aceasta, iar densitatea corpului se micșorează.
Aripioarele dorsale și anale sunt utilizate pentru stabilizarea peștilor. Aripioarele pectorale și pelvine se află pe părțile laterale ale corpului și sunt utilizate pentru rotire, retragere, oprire și, de asemenea, echilibrare.
Hrănire
Se hrănesc cu precădere din fauna bentică : moluște, crustacei, insectre,pești bentici din familia guvizilor sau a blenidelor și icrele altor specii.
MEDIUL DE VIAță
Sunt întâlniți numai în emisfera nordică, fiind prezenți îndeosebi în Marea Neagră și Marea Caspică, mult mai rari în apele Europei occidentale , de unde migrează în fluviile aferente. Se adaptează greu la condiţiile variabile de mediu. Sunt sensibili la poluarea apei.
REPRODUCERE
Se înmulțesc prin ouă depuse de femele în Dunăre. Puieții și femelele se întorc apoi în mare. Pentru folosirea mai bună a numărului mic de locuri bune de reproducere care le stau la dispoziţie, în cadrul unor specii s-au format familii care migrează toamna, respectiv primăvara. Primele încep migraţia încă de la sfârşitul verii sau pe parcursul toamnei, îşi petrec iarna în gropile din albia râului, şi îşi depun icrele relativ devreme, primăvara.
Sturionii care îşi depun icrele în acelaşi loc se încrucişează uşor (au apărut şi din Dunăre hibrizii cegii, respectiv ale păstrugii şi ale nisetrului). Se poate spune în mod general, că speciile de sturioni îşi depun icrele la 2-4 ani, şi ajung la capacitatea de reproducere destul de târziu. Puietul migrează de obicei pe fundul apei către mare (excepţie este puietul de păstrugă, care se străduieşte să ajungă la suprafaţă).
specii
- Acipenser baerii (Nisetrul siberian ) , 200 cm ,210 kg , poate trăi până la 60 ani
- Acipenser brevirostrum (Sturionul cu bot scurt), 143 cm ,23 kg , poate trăi până la 67 ani
- Acipenser gueldenstaedtii (Nisetrul ) ,236 cm ,115 kg , poate trăi până la 46 ani
- Acipenser nudiventris (Viza ) ,200 cm ,80 kg
- Acipenser ruthenus (Cega) , 125 cm ,16 kg , poate trăi până 20 ani
- Acipenser stellatus (Păstruga) , 220 cm ,80 kg , poate trăi pâna la 27 ani
- Acipenser sturio (Șipul) , 600 cm , 400 kg , poate trăi pâna la 100 ani
- Huso huso (Morunul) , 800 cm , 3200 kg , poate trăi până la 118 ani
SPECII AMENINȚATE
Sturionii erau altădată prezenți în toată Europa. Până în secolul al XIV-lea, ei par încă prezenți în cea mai mare parte din Franța. Astfel în secolul al XV-lea puteau fi pescuiți în plin oraș în micul râu care trece prin Valenciennes.
Potrivit unui studiu în lume mai există 26 de specii de sturioni, dintre care, în Dunăre, se regăsesc doar șase, aflate într-un dramatic proces de dispariție. Dintre cele șase specii locale de sturioni care migrau pe vremuri până la Regensburg, în Germania, numai patru mai supraviețuiesc astăzi: nisetrul, cega, păstruga și morunul.
Morunul, păstruga și nisetrul se află pe lista speciilor amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Cega se numără printre speciile amenințate cu dispariția. Șipul, prezent și el în regiune pe vremuri, a fost declarat dispărut în bazinul Mării Negre, iar viza, o altă specie de sturion, este și ea considerată ca fiind “posibil dispărută”. Potrivit unor estimări, numai 1% dintre sturionii care populau pe vremuri apele Dunării înoată acum în sălbăticie.
După 200 de milioane de ani, sturionii sălbatici din România sunt aproape de a pierde bătălia pentru supravieţuire din cauza traficanţilor de icre negre și a corupţiei la cel mai înalt nivel. Sturionii sălbatici din România sunt printre ultimii din Europa. Doar aici și în Bulgaria se mai găsesc astfel de populații, potrivit rapoartelor UE. Dovezi despre pescuirea sturionilor există din vremea dacilor, când se puneau pe fundul Dunării garduri din bușteni şi nuiele. Din aceeaşi categorie a sturionilor, în Marea Neagră se mai găsesc specii de ship, viză, păstrugă şi nisetru, iar cegă numai în Dunăre.
Omul şi-a dat seama încă de mult, că poate captura cu uşurinţă sturionii care migrează în grupuri mari în amonte. Până când evoluţia civilizaţiei nu a influenţat într-o mare măsură numărul acestor specii, ele reprezentau captura cea mai importantă a pescarilor de pe râurile mai mari. În secolul nostru, rolul speciilor de sturioni a scăzut dramatic în capturile pescăreşti. Momentan cantitatea anuală pescuită este de aproximativ 27 de mii de tone, din care 95-96% este capturată în Rusia.
Conservarea speciilor
Cea mai mare parte din speciile de sturioni sunt protejate, figurând în apendicele III din Convenția de la Berna, comercializarea lor fiind limitată în virtutea apendicelui II din CITES. Nu doar pe Dunăre se depun eforturi de conservare.
În Spania, proiectul Migratoebre dorește să repopuleze Delta Ebrului cu sturioni, permițându-le peștilor să treacă mai ușor de barajele din Xerta și Asco, cu ascensoare și rampe Deocamdată, în Ebru nu există niciun sturion.
Cei implicați intenționează să aducă sturioni tineri de la o crescătorie din Franța, dar pentru reproducere e nevoie de 15-16 ani. Moldoveanu, de la Flag Delta Dunării, asociația pentru pescuire durabilă din Tulcea, spune că eforturile depuse de WWF (World Wild Fund) și de guvernul român dau roade, pe cursul inferior al Dunării existând acum o populație numeroasă de pui sturioni.
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti (INDCPM) derulează patru proiecte de cercetare ştiinţifică, în cadrul cărora marchează sturionii cu mărci ultrasonice, după care îi eliberează şi îi monitorizează. Mărcile ultrasonice sunt implantate chirurgical în cavitatea abdominală a sturionilor şi transmit informaţii despre temperatura apei şi adâncimea de înot a acestora. Peştii marcaţi sunt urmăriţi de la Porţile de Fier până la Marea Neagră, inclusiv pe cele trei braţe principale ale Dunării. Informaţiile colectate de sistemul de monitorizare ajută la identificarea comportamentului din timpul migraţiilor sturionilor.
Directorul INCDPM, Deák György, ne-a declarat că 70% din sturionii marcaţi pentru monitorizare au fost braconaţi.
Practicile braconierilor sunt destul de inovative. O dată prins un sturion marcat, extrag marca ultrasonică, o introduc într-un PET închis şi îi dau drumul pe apă, însă experţii INDCPM văd că marca pluteşte numai la suprafaţa apei, ceea ce este un indiciu că sturionul respectiv a fost braconat. În alte cazuri, marca ultrasonică este extrasă din peşte şi aruncată pur şi simplu pe fundul apei şi în astfel de cazuri experţii constată că exemplarul marcat nu se mai mișcă.
IMPORTANTĂ
Sturionii trimit, din secolul al XIX-lea, la o imagine de mare lux, îndeosebi din cauza caviarului pe care îl produc. În afară de ouă, sturionii furnizează carnea apreciată care însoțește, în mod tradițional caviarul, dar și pielea de prestigiu utilizată în marochineria de lux. Caviarul pe care sturionul îl produce îl transformă în una dintre cele mai valoroase și, tocmai de aceea, braconate specii de la noi.
Curiozităti
- Cel mai mare producător mondial de sturioni a fost URSS, care a ajuns în anul 1978 să captureze peste 28.000 tone de sturioni. Recordul de captură s-a înregistrat în anul 1939: 1.144 tone de sturioni.Capturile din România au scăzut dramatic după mijlocul anilor '70, când au fost construite hidrocentralele de pe Dunăre.
- Înainte de 1800 vezicile sturionilor erau utilizate ca sursă de clei de pește, o formă de colagen folosit mai demult pentru limpezirea berii, ca un predecesor al gelatinei.
- Recordul celui mai mare morun capturat în România este în continuare deţinut de Grigore Antipa, care în 1890 a prins un exemplar de 886 kg. O altă mărturie datează din anul 1983, când Eduard Acsente și tatăl său au prins la Sf. Gheorghe un morun de 675 kg, de la care s-au extras aproximativ 145 kg de caviar.
BIBLIOGRAFIE
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Sturion
- https://www.didactic.ro/materiale-didactice/pesti-cartilaginosiososi
- https://www.dw.com/ro/sturionii-%C8%99i-pescarii-pe-cale-de-dispari%C8%9Bie-din-dun%C4%83re/a-50011036
- https://republica.ro/sturionul-aurul-si-caviarul-pretul-unui-sturion-ajunge-la-40-000-euro-cat-un-kilogram-de-aur
- https://wwf.ro/ce-facem/specii/sturionul/
- https://old2015.danube-sturgeons.org/ro/sturionii-din-dunare/
- https://www.dw.com/ro/sturionii-%C8%99i-pescarii-pe-cale-de-dispari%C8%9Bie-din-dun%C4%83re/a-50011036
- https://www.green-report.ro/23-din-cele-27-de-specii-de-sturioni-sunt-pe-cale-de-disparitie/
http://www.dfw.state.or.us/fish/license_permits_apps/docs/Sturgeon%20Manual.pdf
MULȚUMESC!
PEȘTI CARTILAGINOȘI-OSOȘI
denisa.minjineanu
Created on June 10, 2021
Start designing with a free template
Discover more than 1500 professional designs like these:
Explore all templates
Transcript
PEȘTI CARTILAGINOȘI-OSOȘi sturionul
Proiect biologie Mînjîneanu Denisa-Georgiana clasa a IX-a F
CUPRINS
8. Specii9. Curiozități10. Specii amenințate 11. Conservarea speciilor 12. Importanță 13. Curiozități 14. Bibliografie
introducere
Acipenseridae este numele unei familii de pești marini de talie mare . Peștii din această familie sunt denumiți și sturioni. Sturionii sunt una dintre cele mai vechi specii de vertebrate vii și sunt adesea descriși drept „fosile vii”, cu înregistrări care datează de peste 150 de milioane de ani. Acipenseridele sunt în general pești cu viață lungă, cu o creștere lentă.
caractere generale
ETIMOLOGIE
„acuz”=ac și „pensum”= lână. Prin urmare, Acipenseride desemnează peștii care au corpul ca un ac de lână.
CARACTERISTICI
https://www.youtube.com/watch?v=liBfAVgYg_c
ALCĂTUIREA CORPULUI
CARACTERISTICI FIZICE
Au corpuri alungite, în formă de fus.Nu au solzi, ci cinci rânduri de plăci mari, osoase, numite scuturi, pe spate și pe laterale. Pe partea ventrală a botului se află 4 mustăți lungi, ovale sau turtite lateral, cu capetele franjurate. Sturionul, ca majoritatea peștilor, își folosește aripioarele pentru înot. Aripioarele dorsale și anale sunt utilizate pentru stabilizarea peștilor. Aripioarele pectorale și pelvine se află pe părțile laterale ale corpului și sunt utilizate pentru rotire, retragere, oprire și, de asemenea, echilibrare. Aripioara caudală sau coadă este ca o elice pentru bărci; Aripa caudală a sturionului este heterocercală. .Suportul scheletic pentru aripioarele perechi ale peștilor se află în interiorul peretelui corpului.
ALCĂTUIRE EXTERNĂ
CRANIUL STURIONULUI
ANATOMIA INTERNĂ A sturionului
FUNCȚII DE Nutriție
Sistemul excretor
Sistemul digestiv
Sistemul respirator
Sistemul nervos
Sistemul circulator
sISTEMUL DIGESTIV
Tubul digestiv este relativ scurt. Stomacul are două părți. Prima parte, sau proventricul, are formă de U. A doua parte sau pipota,are mușchi groși și este înconjurată de lobi hepatici. Cecul piloric este situat în partea stângă a fundului pipotei ca o structură asemănătoare unui burete. Intestinele sunt formate din 3 părți: intestinul subțire, colonul spiralat și rectul.
Intestinul subțire are două flexiuni care-l separă în trei părți denumite partea descendentă, ascendentă și respectiv capătul. Colonul spiralat este cea mai lungă parte a tubului digestiv. Această parte are septul spiral al mucoasei pe suprafa ța interioară. Rectul este scurt și este situat în mijlocul cavită ții abdominale.
SISTEMUL RESPIRATOR
Structura principală prin care peștii relizează respirația, este reprezentată de branhii. Astfel, la sturioni, are loc respirația branhială, în care schimburile gazoase au loc cu ajutorul unor expansiuni membranoase mai mult sau mai puțin cutate și puternic vascularizate, care atârnă în apă. Operculul este un capac osos ce acoperă branhiile la pești, având rol de protecție.
Respirația
Sturionul realizează schimbul de gaze, permițând mai întâi să intre în gură apa bogată în oxigen. Arcurile branhiale oferă suport pentru filamentele și lamelele branhiale. Filamentele branhiale furnizează sânge oxigenat la suprafața branhială, în timp ce lamelele sunt locul în care are loc schimbul de gaze.
Peștii au un flux sangvin unidirecțional, ceea ce înseamnă că sângele curge în direcția opusă în care apa pătrunde în branhii. Acest lucru este util în schimbul de gaze, deoarece apa este mai densă, forțând intrarea în cavitatea branhială și plecând prin fantele branhiale.
Sistemul CIRCULATOR
Sturionii au un sistem circulator închis, ceea ce înseamnă că tot sângele lor este conținut în vase care-l transportă în tot corpul. Inima acestui animal este situată între aripioarele pectorale și deasupra ficatului. Peștii au un sistem circulator simplu care conține o inimă cu două camere, ce pompează sângele către branhii, unde preia oxigenul și îl distribuie în tot corpul. Apoi, sângele îsi continuă drumul înapoi la inimă și la branhii. Sângele care se întoarce la branhii lasă să iasă dioxidul de carbon preluat din restul corpului. Ciclul continuă.
SISTEMUL Nervos
Sturionul are două părți ale sistemului nervos, un sistem nervos central și un sistem nervos periferic . SNC conține creierul și măduva spinării. Aceasta trimite și primește mesaje către și de la restul corpului. SNP preia mesaje de la sistemul nervos central și le distribuie pe celulele nervoase care utilizează conducția electrică și chimică pentru a transporta semnalul către restul corpului. SNP este alcătuit din toate organele senzitive și nervii din afara măduvei spinării și a creierului. Mustatile fac parte din acest sistem nervos și sunt folosite pentru a simți mâncarea și alte lucruri care sunt aproape de gură.
SISTEMUL EXCRETOR
Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiți în apropierea coloanei vertebrale cu câte un ureter scurt, care se unesc într-un canal ce se deschide în cloacă. În stadiul embrionar rinichiul este de tip pronefros – este alcătuit din tuburi urinifere așezate perechi și care comunică cu cavitatea corpului printr-o pâlnie ciliată numită nefrostom; în apropierea ei se găsește glomerul vascularizat cu rol în transportul produselor de excreție; tuburile urinare se deschid în afara corpului prin canalul Woff, care se deschide în cloacă.
La adult – Tuburile urinifere formează capsula lui Bowman, care acoperă glomerulul vascular. Tuburile urinifere primesc produsele toxice direct din sânge, iar glomerulul vascular devine intern (glomerulul lui Malpighi). Vezica urinară se formează prin dilatarea uterului. La excreție participă și branhiile și pielea.
Locomoția LA STURIONI
Locomoția
Ca sturionul să înainteze se folosește de înotătoarea codală, cu care bat apa în plan orizontal.Înotătoarele pectorale și abdominale servesc ca organe de dirijare a direcției. Ca să înoate la adancimi mai mari, un rol important il are vezica inotatoare, care are rolul de a modifica desitatea corpului în funcție de adâncime.Astfel, la adâncimi mai mari, din vezica se elimină bule de aer prin orificiul bucal care comunică cu faringele și densitatea corpului crește. În cursul ridicării spre suprafață volumul vezicii se marește prin trecerea oxigenului din sânge în aceasta, iar densitatea corpului se micșorează.
Aripioarele dorsale și anale sunt utilizate pentru stabilizarea peștilor. Aripioarele pectorale și pelvine se află pe părțile laterale ale corpului și sunt utilizate pentru rotire, retragere, oprire și, de asemenea, echilibrare.
Hrănire
Se hrănesc cu precădere din fauna bentică : moluște, crustacei, insectre,pești bentici din familia guvizilor sau a blenidelor și icrele altor specii.
MEDIUL DE VIAță
Sunt întâlniți numai în emisfera nordică, fiind prezenți îndeosebi în Marea Neagră și Marea Caspică, mult mai rari în apele Europei occidentale , de unde migrează în fluviile aferente. Se adaptează greu la condiţiile variabile de mediu. Sunt sensibili la poluarea apei.
REPRODUCERE
Se înmulțesc prin ouă depuse de femele în Dunăre. Puieții și femelele se întorc apoi în mare. Pentru folosirea mai bună a numărului mic de locuri bune de reproducere care le stau la dispoziţie, în cadrul unor specii s-au format familii care migrează toamna, respectiv primăvara. Primele încep migraţia încă de la sfârşitul verii sau pe parcursul toamnei, îşi petrec iarna în gropile din albia râului, şi îşi depun icrele relativ devreme, primăvara.
Sturionii care îşi depun icrele în acelaşi loc se încrucişează uşor (au apărut şi din Dunăre hibrizii cegii, respectiv ale păstrugii şi ale nisetrului). Se poate spune în mod general, că speciile de sturioni îşi depun icrele la 2-4 ani, şi ajung la capacitatea de reproducere destul de târziu. Puietul migrează de obicei pe fundul apei către mare (excepţie este puietul de păstrugă, care se străduieşte să ajungă la suprafaţă).
specii
SPECII AMENINȚATE
Sturionii erau altădată prezenți în toată Europa. Până în secolul al XIV-lea, ei par încă prezenți în cea mai mare parte din Franța. Astfel în secolul al XV-lea puteau fi pescuiți în plin oraș în micul râu care trece prin Valenciennes. Potrivit unui studiu în lume mai există 26 de specii de sturioni, dintre care, în Dunăre, se regăsesc doar șase, aflate într-un dramatic proces de dispariție. Dintre cele șase specii locale de sturioni care migrau pe vremuri până la Regensburg, în Germania, numai patru mai supraviețuiesc astăzi: nisetrul, cega, păstruga și morunul.
Morunul, păstruga și nisetrul se află pe lista speciilor amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Cega se numără printre speciile amenințate cu dispariția. Șipul, prezent și el în regiune pe vremuri, a fost declarat dispărut în bazinul Mării Negre, iar viza, o altă specie de sturion, este și ea considerată ca fiind “posibil dispărută”. Potrivit unor estimări, numai 1% dintre sturionii care populau pe vremuri apele Dunării înoată acum în sălbăticie.
După 200 de milioane de ani, sturionii sălbatici din România sunt aproape de a pierde bătălia pentru supravieţuire din cauza traficanţilor de icre negre și a corupţiei la cel mai înalt nivel. Sturionii sălbatici din România sunt printre ultimii din Europa. Doar aici și în Bulgaria se mai găsesc astfel de populații, potrivit rapoartelor UE. Dovezi despre pescuirea sturionilor există din vremea dacilor, când se puneau pe fundul Dunării garduri din bușteni şi nuiele. Din aceeaşi categorie a sturionilor, în Marea Neagră se mai găsesc specii de ship, viză, păstrugă şi nisetru, iar cegă numai în Dunăre.
Omul şi-a dat seama încă de mult, că poate captura cu uşurinţă sturionii care migrează în grupuri mari în amonte. Până când evoluţia civilizaţiei nu a influenţat într-o mare măsură numărul acestor specii, ele reprezentau captura cea mai importantă a pescarilor de pe râurile mai mari. În secolul nostru, rolul speciilor de sturioni a scăzut dramatic în capturile pescăreşti. Momentan cantitatea anuală pescuită este de aproximativ 27 de mii de tone, din care 95-96% este capturată în Rusia.
Conservarea speciilor
Cea mai mare parte din speciile de sturioni sunt protejate, figurând în apendicele III din Convenția de la Berna, comercializarea lor fiind limitată în virtutea apendicelui II din CITES. Nu doar pe Dunăre se depun eforturi de conservare. În Spania, proiectul Migratoebre dorește să repopuleze Delta Ebrului cu sturioni, permițându-le peștilor să treacă mai ușor de barajele din Xerta și Asco, cu ascensoare și rampe Deocamdată, în Ebru nu există niciun sturion.
Cei implicați intenționează să aducă sturioni tineri de la o crescătorie din Franța, dar pentru reproducere e nevoie de 15-16 ani. Moldoveanu, de la Flag Delta Dunării, asociația pentru pescuire durabilă din Tulcea, spune că eforturile depuse de WWF (World Wild Fund) și de guvernul român dau roade, pe cursul inferior al Dunării existând acum o populație numeroasă de pui sturioni.
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti (INDCPM) derulează patru proiecte de cercetare ştiinţifică, în cadrul cărora marchează sturionii cu mărci ultrasonice, după care îi eliberează şi îi monitorizează. Mărcile ultrasonice sunt implantate chirurgical în cavitatea abdominală a sturionilor şi transmit informaţii despre temperatura apei şi adâncimea de înot a acestora. Peştii marcaţi sunt urmăriţi de la Porţile de Fier până la Marea Neagră, inclusiv pe cele trei braţe principale ale Dunării. Informaţiile colectate de sistemul de monitorizare ajută la identificarea comportamentului din timpul migraţiilor sturionilor.
Directorul INCDPM, Deák György, ne-a declarat că 70% din sturionii marcaţi pentru monitorizare au fost braconaţi. Practicile braconierilor sunt destul de inovative. O dată prins un sturion marcat, extrag marca ultrasonică, o introduc într-un PET închis şi îi dau drumul pe apă, însă experţii INDCPM văd că marca pluteşte numai la suprafaţa apei, ceea ce este un indiciu că sturionul respectiv a fost braconat. În alte cazuri, marca ultrasonică este extrasă din peşte şi aruncată pur şi simplu pe fundul apei şi în astfel de cazuri experţii constată că exemplarul marcat nu se mai mișcă.
IMPORTANTĂ
Sturionii trimit, din secolul al XIX-lea, la o imagine de mare lux, îndeosebi din cauza caviarului pe care îl produc. În afară de ouă, sturionii furnizează carnea apreciată care însoțește, în mod tradițional caviarul, dar și pielea de prestigiu utilizată în marochineria de lux. Caviarul pe care sturionul îl produce îl transformă în una dintre cele mai valoroase și, tocmai de aceea, braconate specii de la noi.
Curiozităti
BIBLIOGRAFIE
MULȚUMESC!