Figurile de stil

Figurile de stil

• la nivelul literelor
• la nivel sintactic și morfologic
• la nivel semantic

Cuprins

Map

Video

definiție

data

ProceSS

quote

Versus

Data II

Text

Gallery

team

Timeline

Definiție

Figura de stil

Figura de stil este un procedeu prin intermediul căruia sensul propriu sau construcția gramaticală obișnuită a unui cuvânt se modifică în vederea sporirii expresivității unei imagini.

la nivelul

literelor

Aliterațiapresupune repetarea consoanelor sau a silabelor inițialeExemplu: „Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie...” (Mihai Eminescu, „Scrisoarea a III-a”) Asonanța repetarea unor vocale accentuate într-un vers Exemplu: „Doamne, Doamne, mult zic Doamne, Onomatopeea imitarea unor sunete din natură Exemplu: Ropotul ploii răsuna puternic în fereastră.

La nivelulsintactic și morfologic

sinactic = funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbiremorfologic = studiul părților de vorbire

Repetiția

se realizează prin repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte într-un enunț

Exemplu:

• „Și-uneori sunt ca o cracă,/ Singură care se-apleacă,/ Singură ce se frământă,/ Singură plânge și cântă” (Tudor Arghezi)

• „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară” (Vasile Alecsandri, „Iarna”)

• „Și pe unde, unde stele de argint mărite-apar” (Ion Pillat)

Inversiuneapresupune interschimbarea cuvintelor în cadrul unui enunț, în scopul evidențierii unui anumit cuvânt Exemplu: Frumoasa fată locuia într-un castel.

Enumerațiase realizează prin prezentarea succesivă a unor elemente, aflate în relație de coordonare Exemplu: Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari,/ Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari;

Interogația retorică reprezintă o întrebare la care nu se așteaptă răspuns Exemplu: „Tu, noapte tainică de vară,/ Atât de dulce, atât de grea,/ Atât de plină de povară,/ Din care lumi, din care țară/ Cobori azi la fereastra mea?” (Octavian Goga, „Noaptea”)

Invocația retorică invocația retorică nu așteaptă răspuns. Ea reprezintă o rugăminte închinată muzelor, divinității sau unor persoane cărora li se cere asistența Exemplu: „Cum nu vii tu, Țepeș, doamne, ca punând mâna pe ei/ Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei...” (Mihai Eminescu, „Scrisoarea a III-a”)

La nivel semantic

Comparațiaconstă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni, în vederea accentuării primului termen Exemplu: „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic” (M. Eminescu, „Călin - file din poveste”)

Epitetul presupune determinarea unui substantiv printr-un adjectiv sau printr-un adverb Exemple: „Soarele rotund și palid se prevede printre nori”, „Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară” (Vasile Alecsandri, „Iarna”)

Metafora

• realizează tranziția de la sensul uzual al unui termen la un altul, printr-o comparație subînțeleasă
• procesul de realizare a metaforei constă în punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii.

Toată floarea cea vestită a întregului Apus, Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M. Eminescu – Scrisoarea III) În exemplul de mai sus metafora uragan înseamnă război distrugător. Dacă ar fi să imaginăm o comparație pentru acest exemplu, ea ar suna astfel: războiul distrugător ca și uraganul. Din dorința de maximizare a expresivității, termenul care trebuie comparat – război distrugător și elementul de legătură – ca și sunt eliminate, rămânând doar însușirea termenului, uraganul – metafora. Înțelegem această metaforă datorită contextului, din informațiile exprimate anterior de autor: toată Europa creștină se pregătea să facă față armatelor (a ridica = a strânge, a aduna oaste) Imperiului Otoman (semilună = simbolul Imperiului Otoman).

Personificareaeste figura de stil care implică atribuirea de trăsături umane obiectelor neînsuflețite, fenomenelor naturii, plantelor etc. Exemple: „Când însuși glasul gândurilor tace” „Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.” ( L. Blaga – Melancolie)

Hiperbolaeste procedeul artistic prin intermediul căruia se exagerează caracteristicile unui element în mod intenționat Exemplu: „Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier/ Și zalele-i zuruie crunte,/ Gigantică poart-o cupolă pe frunte,/” (Pașa Hassan - George Coșbuc)

Antiteza

este procedeul artistic ce presupune crearea unei relații de opoziție între două elemente (situații, personaje, idei).Exemplu: „Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri.” (Mihai Eminescu – „Epigonii”)

Oximoronul

figură de stil ce constă în asocierea în aceeași sintagmă a doi termeni ce exprimă noțiuni contradictorii (care se contrazic)

Exemplu: „suferință tu, dureros de dulce.” „bulgări fluizi”

Dorința

Mihai Eminescu - Dorinţa Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Şi în braţele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ţi desprind din creştet vălul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei şedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or să-ţi cadă flori de tei.

Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braţ încet s-o culci, Lăsând pradă gurii mele Ale tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt; Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri.