Neînfricații

istoriei neînfricaților clasei a IV-a

Perseveranta

index

24. Roberts Ronela

1. Băngean Matia

13. Lazăr David

2. Beudean Patrick

14. Leah Daria

25. Şerban Clara

3. Boca Fineas

15. Luca Melinte

26. Târziu Andreas

4. Bolbos Rahela

16. Mogovan Emima

5. Buhai Natanael

27. Tăut Emima

17. Moldovan Luana

6. Bulea Larisa

28.Timofte Sofia

18. Neag Patricia

7. Coman Timea

29. Ufelian Abel

19. Onigaş Eduard

8. Deac Filip

30. Uifelian Daria

20.Pandrea Luca

9. Deac Raisa

31. Vlad Dorothea

21. Pop Motogna Maria

10. Duca Maria

22.Pop Ştefania

11. Guseth David

32. Vlasin Melisa

12. Isaiu Filip

23. Predică Talita

Era o zi de vară călduroasă când tata ne-a întrebat dacă vrem să mergem într-o excursie cu bicicletele pe Dealul Negru . Eu și fratele meu am vrut , așa că am pornit spre locul de întâlnire cu ceilalți participanți . La început nu a fost deloc greu , mergeam toți în şir indian . Dar după mai mult timp de mers am început să urcăm . Nu era foarte abrupt dar deja mie îmi era destul de greu . Eu nu aveam antrenament și nici echipament de bicicleta . Urcarea devenea din ce în ce mai grea dar nu m-am dat bătut și mergeam tot înainte . După ce am urcat un timp, cineva a propus că daca sunt doritori să se întoarcă din drum se va face un grup care se va întoarce . M-am gândit bine, eram și tare obosit și era greu să urci ,dar să cobori e foarte ușor . Am hotărât să merg înainte .Când am ajuns sus am oprit la Cabana lui Ceaușescu și am vizitat-o, era o cabana mare și frumoasa înconjurată de păduri cu copaci verzi. Apoi am pornit spre casa și am coborât foarte mult . A fost o zi minunata în care m-am distrat și m-am simțit bine.

Istoria Neînfricaţilor😊

Bangean Matia

Recuperarea lui Riche, câinele nostru😊

Numele meu este Patrick. Într-una din zilele de sfârşit de primavară am mers la bunici. Când am ajuns, bunicul a deschis poarta ca să ne întâmpine .Câinele, văzând poarta deschisă, a luat-o la sănătoasa. Eu am încercat să îl opresc dar nu am reuşit . În acea seară eu cu fratele meu şi cu bunicul am pornit să îl căutăm, dar nici urmă de el. A doua zi am mers să îl căutăm din nou, dar fără folos . In aceea seară ne-am întors acasă, unde mama ne-a sfătuit să ne rugăm să se întoarcă acasă sau să îl găsim. De atunci nu ne-am pierdut speranţa . După o lună de zile unchiul nostru a primit un anunţ ce era pus de mai mult timp. Noi am mers să vedem dacă câinele se afla acolo. Ce să vezi? Acolo se afla un singur câine, Richie. Noi am vorbit cu cei ce l-au găsit şi au fost de acord să ni-l dea înapoi . Am mers înapoi la bunici bucuroşi că l-am recuperate pe Richie .

Beudean patrick

DIN VIATA MEA...

Cand eram la camin, pentru mine totul era perfect, ma jucam mult, si inca imi place sa ma joc. Nu ratam timpul de joaca pentru catoata ziua ma jucam afara sau in casa, eram total in lumea mea. Dar timpul a zburat, am devenit scolar . Totusi era bine in clasapregatitoare, mai aveam timp sa ma joc. Scoala era minunata invremea aceea, pauze lungi, curte mare. In clasa a I-a am inceput cu temele. Era groaznic nu ma mai puteam juca aproape deloc. Eram foarte manios pe scoala. Am inceput sa nu-mi fac temele si sa fug afara. Scoala devenise dusmanul meu. Incepusem sa fuseresc . Eram des pedepsit din cauza ca nu ascultam si noaptea tarziu biata mama imi verifica temele. Toti imi spuneau ca scoala este foarte importanta, dar pe minenu ma interesa. Nu eram atent la ore, nu ma concentram, visam mereu la o lume fara sarcini si responsabilitati si astfel aveam mii de greseli la teme. Scoala devenise rivalul meu principal, lumea mea lipsita de grijuri disparea. Credeam ca doar scoala era responsabila pentru aceasta. Parintii mei se rugau si asteptau o schimbare. Am inceput sa mi dau seama ca ma inselasem . Nu scoala era de vina . Eu, pentru ca nu ma organizam, fuseream , faceam totul ca sa scap. Mi-am zis: nu trbuie sa ma dau chiar acum batut, mai am o sansa. M-am apucat sa invat, trebuia sa recuperez. Ma rugam ca Domnul sa ma ajute . Intr-un final am reusit. Aproaope am terminat clasa a IV-a si sunt recunoscator tuturor ca m-au ajutat, dar in special mamei. Ea a facut toate eforturile ca eu sa am un viitor bun, m-a implicat si in alte activitati cum ar fi TIC, teatru, muzica si sport. Ii sunt recunoscator, chiarCand eram la camin, pentru mine totul era perfect, ma jucam mult, si inca imi place sa ma joc. Nu ratam timpul de joaca pentru ca toata ziua ma jucam afara sau in casa, eram total in lumea mea. Dar timpul a zburat, am devenit scolar . Totusi era bine in clasa pregatitoare, mai aveam timp sa ma joc. Scoala era minunata in vremea aceea, pauze lungi, curte mare. In clasa a I-a am inceput cu temele. Era groaznic nu ma mai putem juca aproape deloc. Eram foarte manios pe scoala. Am inceput sa nu-mi fac temele si sa fug afara. Scoala devenise dusmanul meu. Incepusem sa fuseresc . Eram des pedepsit din cauza ca nu ascultam si noaptea tarziu biata mama imi verifica temele. Toti imi spuneau ca scoala este foarte importanta, dar pe mine nu ma interesa. Nu eram atent la ore, nu ma concentram, visam mereu la o lume fara sarcini si responsabilitati si astfel aveam mii de greseli la teme. Scoala devenise rivalul meu principal, lumea mea lipsita de grijuri disparea. Credeam ca doar scoala era responsabila pentru aceasta. Parintii mei se rugau si asteptau o schimbare. Am inceput sa mi dau seama ca ma inselasem . Nu scoala era de vina . Eu, pentru ca nu ma organizam, fuseream , faceam totul ca sa scap. Mi-am zis: nu trbuie sa ma dau chiar acum batut, mai am o sansa. M-am apucat sa invat, trebuia sa recuperez. Ma rugam ca Domnul sa ma ajute . Intr-un final am reusit. Aproaope am terminat clasa a IV-a si sunt recunoscator tuturor ca m-au ajutat, dar in special mamei. Ea a facut toate eforturile ca eu sa am un viitor bun, m-a implicat si in alte activitati cum ar fi TIC, teatru, muzica si sport. Ii sunt recunoscator, chiar daca mi a fost foarte greu sa inteleg.daca mi a fost foarte greu sa inteleg.

boca fineas

Pandemia😊

Când a început pandemia în 2020 am început să facem școala online iar eu nu știam nimica legat de calculator. Prima zi de școală online a fost oarecum o oră în care doamna ne învăța cum trebuie noi să folosim aplicația zoom . Eu personal am avut multe emoții pentru că era ceva nou .După câtva timp s- au pus restricții cum ar fi declarația și orele la care nu mai avea voie să circuli. Zilele treceau iar lucrurile acestea începeau să nu mă mai îngrijoreze atât de tare deoarece au început să se termine. Acum eu mă simt bine deoarece Domnul nea ajutat să trecem cu bine peste acea vreme.

Coman Timea

Covid 19😊

Eu eram destul de fericit inainte dar acum e grea viata cu distantare si online.Pe parcursul pandemiei a fost la inceput placut dar acum este enervanta socializatul online si mortile pandemiei .Astfel incat eu ma rog ca Dumnezeu sa elimine pandemia si sa fim sanatosi si paziti.Momentan putem doar sa ne incredem in domnul cea ce trebuie sa facem si sa ne scape de pandemie. AMIN.

Buhai Natanael

TITLE HERE

YOU CAN WRITE A SUBTITLE HERE

bolbos rahela

Pisoiașii fără mamă

Mă numesc Bulea Larisa Alexandra și acum un an și o lună, mama unor puiuți de pisică a murit când ei aveau doar 9 zile. Erau 4 pui de pisică și încă nu aveau ochii deschiși. Erau mici, flămânzi și înfrigurați. Provocarea cea mai mare era să îi ajutăm să trăiască. Cel mai important lucru pe care l-am făcut eu pentru micuți a fost hrănirea lor. Am întâmpinat multe probleme, dar hrănirea era cea mai dificilă. În fiecare dimineața, la ora 6 se trezeau toți deodată și începeau să plângă. Eu am depășit aceste obstacole, fiindcă iubeam pisoiașii și imi era milă de ei. În fiecare zi eu mă gândeam că nu o să renunț la ei, că o să fiu ca o mamă pentru ei și că mereu o să aleg ce e mai bine pentru ei. Acum am rămas doar cu 3 dintre ei, Isa, Pufi și Tinu, pentru că Sofi a plecat la mătușa mea din Germania, care este și ea o mare iubitoare de pisici. Pisoiașii noștri sunt foarte atașați de oamenii care i-au crescut, sunt foarte iubitori și jucăuși. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat răbdare și cred că în viitor o să fiu o mămică foarte bună pentru copiii mei.

Bulea Larisa

TITLE HERE

YOU CAN WRITE A SUBTITLE HERE

Deac Filip

TITLE HERE

YOU CAN WRITE A SUBTITLE HERE

Deac Raisa

😊

Buna!Ma numesc Duca Maria si sunt eleva in clasa a-I V a. Imi aduc aminte cu drag cand am participat la primul concurs din clasa I, Micii Olimpici.Inainte co o zi eram foarte stresata dar in acelas timp foarte fericita ca pot participa la primul concurs din viata mea. Am exersat mult pentru acel concurs pentru ca vroiam sa iau o nota cat mai buna posibila.A doua zi de dimineata am ajuns la scoala,m-am asezat in banca si am asteptat-o pe doamna invatoare care trebuia sa vina sa ne imparta carticelele de concurs.In timpul testului simteam ca nu stiu nimic dar dupa aceea am tras aer in piept si am continuat .Intr-un sfarsit am terminat testul.Peste o saptamana am primit rezultatele si minune, am primit punctaj maxim! Acasa i-am povestit mamei mele ca am primit punctaj maxim la test si amandoua am fost foarte fericite.

Duca Maria

Poiana cu narcise😊 Iubesc muntele!!! De când eram mic, am făcut foarte multe excursii la munte cu părinții. Am văzut multe locuri impresionante și frumoase dar unul mi-a rămas în memorie și, poate,nu-l voi uita niciodată. Aceasta nu numai pentru frumusețea locului pe care l-am vizitat, ci pentru DIFICULTATEA cu care au ajuns acolo. Aveam 6 ani și am decis cu părinții să mergem în Poiana cu Narcise, în perioada în care erau înflorite. Nu am știut ce drum greu va fi, că va fi de urcat mult și abrupt. Pentru un adult nu este greu,dar pentru un copil de 6 ani a fost foarte greu!!! Cu toată greutatea am început să urc, să mă opresc, să fac pauză ,să mă odihnesc, să urc, să mă plâng, iar să urc...până am ajuns pe un platou mirific. Acolo m-am odihnit și am vrut să renunț. Părinții m-au îcurajat să nu o fac. Nu am renunțat!!! În final,am ajuns într-un loc pliiiiinn cu flori frumos mirositoare. M-am aruncat în mijlocul lor și m-am bucurat că nu am renunțat!

Guseth David

Acordeonul😊

Mă numesc Filip Isaiu şi vreau să vă povestesc cum am început să cânt la acordeon.Totul a început cu mult timp în urmă, chiar înainte de a mă fi născut... Într-o seară, mama mea se ruga.În timp ce asculta o cântare cântată la acordeon, i-a făcut o promisiune Domnului:dacă copilul va fi băiat, va învăţa să cânte la acest instrument care a sensibilizat aşa de mult inima ei. Când am împlinit şapte ani, am început să iau ore de muzică.Am fost foarte entuziasmat la început, dar mai apoi mi-am dat seama că nu este un lucru uşor.Au fost zile grele în care mi-am dorit să renunţ, dar încurajările mamei şi dorinţa ei ca eu să slujesc Domnului prin cântare, m-au ajutat să merg înainte.Acum sunt în anul trei şi am început să cânt în biserică.Sunt bucuros că nu am renunţat. Chiar dacă unele lucruri pot fi grele, cu ajutorul lui Dumnezeu totul e posibil!

Noaptea Cercetatorilor

Într-o zi la şcoala doamna învatatoare ne spunea despre un nou concurs în Bistriţa. Acesta se numea Noaptea Cercetătorilor . Îmi plac provocarile şi am decis să particip şi eu la acest concurs, fără a avea prea multe speranţe de a câştiga. Pasiunea mea de mic copil este să modelez plastilina ,să pictez tablouri în care să surprind peisaje deosebite din natură. Cu mult drag am facut o planşetă cu familia mea în natură.Am facut o fotografie plansetei şi am încarcat-o pe site-ul concursului. Cinci zile mai târziu am aflat că am câştigat locul III la secţiunia viitorul meu într-un mediu curat . Am fost aşa de fericit când am aflat. Părinţii mei au fost mândrii de mine. Doamna Ana s-a bucurat pentru mine şi m-a felicitat. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat.

Primul Concurs😊

' Sunt Daria Leah elevă în clasa a IV şi astăzi o să va spun o amintire de a mea. Poate o să vi se para ciudat dar pasiuna mea pentru calculatoare a început în online . Atunci când toată lum,ea era speriată de ce se va întampla în online . Eu mi-am descoperit o mare pasiune pentru computere şi am început să lucrez pe aplicaţia Scrach. Primul meu concurs a fost la Code Hiro , dar, cea mai mare provocare a început când m-am înscris la Palatul Copiilor Bistrita ,la centrul de informatică . Primul concurs internaţional a avut ca tema Roboți, a trebuia sa lucram pe aplicația Scrach . Eu m-am inscris cam târziu la acest concurs şi aceasta era provocare , să creez un joc ,o animaţie sau o poveste in mai puţin de 15 zile . Am stabilit să fac un joc . M-a gândeam la scurte obstacole care trebuia sa le parcurga robotul. Apoi proiectul a fost trimis pe siteul IKCC . Am luat locul 50 din 600 de participant şi am primit o diplomă cu cel mai inventiv proiect. In mod deosebid vreau sa îi mulţumesc doamnei profesoare Iulia Istrate pentru efortul depus pentru susţinere mai ales când am avut cele mai mari emoţii.

la săniuș😊

Intr-o zi de iarna eu si prietenul meu am pornit sa ne dam cu sania pe un deal de langa padure. El a alunecat pe gheata si s-a lovit foarte tare la spate. Eu l-am ajutat sa ajunga cu bine acasa chiar daca m-am speriat foarte tare. El a spus tuturor despre fapta mea.

Luca melinte

la evaluarea nationala😊

Salut, sunt Emima si sunt in clasa a IV-a . Cand doamna invatatoare ne-a spus ca peste cateva saptamani vom da evaluarea nationala, m-am panicat .Am recapitulat toate lectiile pe care le-am facut in acest an si am facut multe teste de antrenament. In noaptea de dinaintea testului nu am putut dormi de stres.Dimineata m-am trezit mai devreme si am invatat ce am putut.Dupa ce-am ajuns la scoala, a urmat o ora in care am lasat deoparte grijurile .Dupa aceasta ora ,doamna invatatoare ne-a spus ca s-a rugat pentru noi si se va mai ruga.M-a incurajat putin.Doamna a plecat ,iar, in locul ei au venit alte 2 invatatoare .Ne-au citit regulamentul si dupa am inceput sa rezolvam testele noastre.Am rezolvat cat am stiut si m-am incurajat singura.Dupa evaluare, am povestit cu colegii:ce am stiut si ce n-am stiut. A venit ziua cea asteptata, domna ne-a impartit testele.Eram foarte emotionanta.A trecut si la banca mea si mi-a inmanat testul.Am deschis pagina unde erau rezultatele.Am deschis si minune, luasem 100%.Dupa am fost vesela tot timpul.Am fost mai activa ca deobicei.Dupa ce orele s-au terminat am plecat acasa si i-am spus mamei ca am luat nota maxima .

TITLE HERE

YOU CAN WRITE A SUBTITLE HERE

Moldovan Luana

Istoria mea😊 ISTORIA MEA ESTE DESPRE O ZI IN CARE AM DAT EVALUARILE NATIONALE LA ROMANA SI MATEMATICA . A FOST O ZI CU EMOTII MARI , DAR DUMNEZEU M-A AJUTAT SA TREC PESTE ACESTE EMOTII . M-AM RUGAT IN GANDUL MEU , CA SA POT FI O INVINGATOARE SI NU AM MAI AVUT FRICA IN MINE . ZIUA ACEEA A FOST O ZI IN CARE AM PUTUT TRECE CU BINE TOATE OBSTACOLELE.

Neag Patricia

Eduard Onigas

Buna , eu sunt Eduard ! Astazi o sa va prezint istoria mea. Eu sunt in clasa a 4 trec in a cinecea . Vreau sa va spun cum mi-a fost mie greu sa trec semestrul 2 din clasa a treia si semestrul 1 din clasa a patra . Mi-e mi-a fost foarte greu deoarece nu intelegiai cam nimica . Orele erau de 40 de minute iar in unele ore chiar nu putei ace nimic . In ora de arte eu faceam tot posibilul sa fac ce faceau ei dar nu putem . In unele ore nu mergea bine internetul , la uni nu le mergeau aplicatile iar noi trebuia sa pierdem jumatate di lectie sa ii explice doamna invatatoare cum trebuia sa faca. Doamnei invatatoare sigur ii era si ei greu . Ea trebuia sa faca si lectile dupa ore pe ziua urmatoare sis a faca aplicatii si sa stea sa ne explice ce trebuia sa facem . Dar uite asa am trecut peste toate . Din semesrul 2 din clasa a IV-a am venit la scoala si totul a devenit la normal mai putin masca . Dar cu toate astea am ajuns la final si am treminat scoala primara cu bine .

sCOALA ONLINE😊

Onigaş Eduard

Cum am invatat sa programez😊

eu am inceput sa programez cam la 9 ani.Primul meu joc nu a fost prea bun. dupa aceea am invatat chestiunile de baza ,apoi chestiunile mai grele.mai apoi am invatat limbajul programarii. la un moment dat am fost atras de animatie. dupa aceea de desenat. am ales sa invat si sa programez jocuri video. la doi ani dupa ce am inceput, am creat un joc reusit. era despre un joc care avea mai multe experiente in ea.inca tot lucrez la el. dar au fost multe obstacole pe care trebuia sa le infrunt. in final, visul meu este sa fiu un it-ist profesional.

Lorem ipsum dolor sit amet

Pandrea Luca

TITLE HERE

YOU CAN WRITE A SUBTITLE HERE

Pop Motogna Maria

În online😊

Bună sunt Ștefania Pop, vreau să vă povestesc despre cum a fost școala online pentru mine.O să încep cu lucrurile mai grele: în primul rând mi-a fost greu să mă obișnuiesc să nu fiu în sala mea de clasă,alături de doamna învățătoare și colegi mei. De asemenea a fost foarte neplăcut atunci când mă deconectam de la internet sau nu reușeam să intru pe o anumită aplicație pe care trebuia să intrăm. Dar au fost și câteva lucruri care mi-au plăcut: am aflat mai multe despre tehnologie, am aflat că pot să folosesc diferite aplicați pentru a învăța diferite lucruri. Fiind acasă, în pauze mă puteam juca cu animalele mele.

Pop Ştefania

drumetie in muntii calimani😊

Într-o zi de vara eu cu familia si cu verisori mei ne am decis sa mergem pana in varful muntelui Calimani. In dimineata urmatoare ne-am trezit, am pregatit ghiozdanele si toate cele. Cand ajuns la poalele muntelui ni-se parea usor dar cu cat urcam mai mult devenea mai greu. Pe cararea spre varf au fost foarte multe tufe cu afine albastre si zemoase care nu te puteai abtine sa gusti macar una. Dar in acelasi timp incepeau si durerile de picoare. Era un drum lung de 8 ore, la care te plangeai la fiecare pas, dar cu toate acestea noi nu ne-am lasat batuti. In final cu ajutorul Domnului am putut ajunge in varf. A fost o excursie minunata si am finalizat-o cu mult curaj ca o neinfricata!

Predică Talita

Cu Bicicletele

Cu Bicicletele😊

BUNA MA NUMESC RONELA SI AM SA VA POVESTESC O INTAMPLARE CARE MI S-A PARUT CAM PROVOCATOARE. MERGEAM INTR-O ZI CU TATAL MEU PE BICICLETE. AM MERS PRIN ORAS SI NEAM INTORS PE STRADA NOASTRA. ERA FOARTE ABRUPTA SI NU VROIAM SA MERG SUS. TATAL MEU ZICEA CA TREBUIA SA AJUNGEM ACASA DAR EU TOT NU VROIAM. EL MIA SPUS CA TIMPUL TACE SI TRECE.VROIA SA SPUNA CA DACA VORBEAM PE DRUM TIMPUL TRECEA FARTE REPEDE. ATUNCI TOT DRUMUL DOAR AM VORBIT IN CONTINU SI IN CATEVA MINUTE AM AJUNS ACASA.

Introduction here

This is a paragraph of text waiting to be awesome subtitle

Roberts Ronela

Perseverenta😊

Într-o zi de scoală învățam ceva nou, învățam metoda grafica. Am plecat de la școala neînțelegând. În mașina i-am zis lui mami că am învățat ceva nou la școala .Ea ma întrebat ce am învățat. Eu am zis că am învățat metoda grafica. Ea ma întrebat daca am înțeles-o? Am răspuns că nu prea am înțeles.:((( Atunci mami mi-a spus că trebuie să exersez mai mult ca să o înțeleg. Seara am exersat împreuna cu o colega de clasa şi în sfârșit am înțeles. Am perseverat ca să o pot înțelege pentru că știam ca mă va ajuta în viața. De atunci am știut metoda grafica că ca in palma. 😊 A fi perseverent este un lucru bun deoarece lumea te vede că ești ambițios şi asta te va ajuta în viața.

Şerban Clara

PRIMA LECTIE DE SCHI😊

Iarna trecută am plecat cu familia la munte. Trecuseră deja 2 ani de când îmi doream să știu să schiez, dar îmi era foarte frica. Tata mi-a cumpărat echipament corespunzător şi când am ajuns la pârtie, la încurajările părinților m-am echipat la insistențelor părinților şi am zis să încerc. Am urcat cu teleschiul pana la jumătatea pârtiei. Când am văzut cât de abrupta era pârtia am zis că nu mai vreau să învăț şi cobor pe jos. Tata a insistat să încerc fiindcă el o sa fie tot timpul lângă mine. Mi-am dat drumul încet pe pârtie cu tata alături coborând pana jos . Când am văzut că am reușit am fost extrem de fericit.

Andreas Târziu

TITLE HERE

YOU CAN WRITE A SUBTITLE HERE

Tăut Emima

WRITE A INTRODUCTION HERE

you can write a title here

O aventura pe varful Piatra lui Orban😊

Într-o zi părinții mei au decis sa plecăm intr-o drumeție, impreună cu verișorii si familia lor. Ne-am pregătit cu multe bunătăți și am pornit la drum. Drumul lejer a trecut rapid. Am ajuns la munte,de acolo a început cu adevârat aventura.Ne-am pornit să urcăm pe munte. La început totul părea foarte ușor,nu știam ce va avea să urmeze. Cu cât urcam mai mult cu atât se făcea mai abrupt si periculos. Într-o vreme îmi era frică să nu cadă cineva în prăpastie ,dar am știut că Dumnezeu ne va păzi și nimeni nu va păți nimic. Mai aveam puțin până să ajungem în vârf.Peste un timp care parcă nu se sfarșea am ajuns în vârf. Acolo am fost surprinși de mure coapte si zemoase si frăgute roșii ca focul. Ne am bucurat foarte tare perntu ca ajunsesem in vârf. Am început sa facem poze cu familia si singuri. După ce am făcut poze și ne-am bucurat de o privelniște minunată care nu o vezi întotdeauna. La coborâre a fost mai ușor. Mă bucur pentru timpul petrecut cu familia în aerul liber.Vă îndemn și pe voi sa fiți neinfricati!

timofte sofia

Aventurile copilariei

Ufelian Abel

TITLE HERE

YOU CAN WRITE A SUBTITLE HERE

Ufelian darya

TITLE HERE

YOU CAN WRITE A SUBTITLE HERE

Vlad Dorothea

Doar o rugăciune

Într-o zi dupa ce ploaia s-a oprit eu am decis sa ies afara cu bicicleta. Am am ieșit afară și m-am dat cu bicicleta de câteva ori dar apoi am cazut pe mâna dreapta.Am început sa plâng din cauza durerii insuportabile. Părintii mei au ieșit în grabă sa vada ce s-a întâmplat. Ei m-au dus la un doctor care le-a spus că mâna mea era ruptă. Mi-a bandajat mâna. Părinții mei s-au rugat pentru mine. Într-un sfârșit mâna mea s-a vindecat și totul a fost bine.

Vlasin Melisa

Mulţumim că ne-ai citit poveştile !