Inot sincron

ÎNOT SINCRON

ÎNOT ARTISTIC

Start

Înotul sincron sau înotul artistic este o formă hibridă de înot, balet și gimnastică. Înotul sincron este cea mai tânără ramură a natației, constând din înotători (fie solo, duete, trio, sau echipe), care efectuează o rutină de mișcări sincronizate elaborate în apă, însoțite de muzică.

Mișcările sunt executate într-o perfectă concordanță cu muzica, astfel încât ambianța se apropie de cea a spectacolului artistic. Înotul sincron cere abilități avansate în apă și necesită o mare putere, rezistență, flexibilitate, grație, artă și sincronizare perfectă, precum și un control perfect al respirației.

★ Regulament ★Programul de desfășurarea al întrecerilor la înotul sincron cuprinde: •probe individuale (solo) •probe pe perechi (duo) •probe pe echipe, formate din 4 sau 8 sportive liber combinat

Bazinele de înot unde se desfășoară competițiile trebuie să aibă o apă foarte curată, pentru a se putea observa mișcările sub apă. Bazinul are dimensiunea de 12 X 12 m, adâncime de minim 3 m și sunt dotate cu stație muzicală subacvatică.

Fiecare probă este compusă din două părți: – partea impusă, cu 5 figuri obligatorii – partea liberă, care poate avea un număr nelimitat de figuri

Durata unei execuții este pentru programul individual de 3,5 minute. Programul executat de o echipă durează 15 minute. Înotul sincron cuprinde figuri impuse și libere, precum și diverse elemente de înot în procedeele de craul, bras, spate și fluture.

Notarea arbitrilor se face ținând cont de: – sincronizarea mișcărilor între sportive și acompaniament muzical – aspectul coregrafic – originalitatea compoziției – execuția procedeelor de înot

Înotul sincron a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, respectiv în anul 1899, în Anglia, fiind numit atunci “înot ornamental”. Primele demonstraţii au avut loc în Germania, în anul 1924. Din anul 1930, au început primele întreceri care s-au desfăşurat după reguli simple, fără acompaniament muzical, sub forma unor formaţiuni de diferite forme geometrice.

La unele dintre întrecerile sportive ale anului 1934, la Chicago, în paralel cu execuţia în apă, s-a folosit şi acompaniamentul muzical.

În ultimii ani, rezultate de excepţie au obţinut sportivele din Federaţia Rusă, Japonia, SUA, Olanda, Franţa, Anglia şi Italia, care au prezentat compoziţii originale, executate la un înalt grad de măiestrie sportivă.

În România, înotul sincron este semnalat în anul 1954 până în 1957, când din cauza cheltuielilor mari legate de asigurarea unui bazin, a echipamentului, a muzicii etc., acest sport a fost abandonat.

Înotul sincron este cu preponderență un sport feminin, accesul echipelor masculine fiind permis doar la concursurile naționale și la unele competiții internaționale. La Jocurile Olimpice și Campionatele Mondiale pot participa doar echipe feminine.

Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Enot_sincronhttps://www.wikizero.com/ro/%C3%8Enot_sincron

Mulțumesc!