Miscarea feminista

Proiect istorie

mISCAREA FEMINISTA

Proiect realizat de Gaina Eva Maria 10 E

Definitie

Feminismul este o doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale. Doctrina nu trebuie confundată, ca în acreditarea vulgatei, cu simpla revendicare a unor drepturi.

Primele structurări ale miscărilor feministe apar în suita ideilor Revolutiei franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural si ale egalitătii în drepturi si libertăti. Scriitoarea revolutionară Olympe de Gouges, inspirată de Declaratia drepturilor omului, proclamă în Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne (1791) principiile umaniste ale emancipării femeii, afirmînd egalitatea ei juridică; în Anglia, scriitoarea Mary Wollstonecraft publică o Vindication of the Rights of Woman (1792).

Istoric si organizare!

Frida

Kahlo

Organizarea concretă și afirmarea socială încep cu adevărat odată cu mișcarea numită "a sufragetelor", structură militantă activă în Statele Unite și în Anglia care-și propune denunțarea formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul femeilor de a vota (acordat pentru prima dată în lume în Uruguay în anul 1912) este statuat în 1918 în Anglia, și în 1920 în Statele Unite ; vor urma revendicări specifice, vizând drepturi salariale, civice ș.a.m.d. Dupa 1919, in perioada interbelica, miscarea a obtinut cateva succese. Astfel, in mai multe tari, femeile au intrat in viata politica, iar in legislatia timpului incep sa fie recunoscute drepturile egale la munca egala

Feminismul in romania

Feminismul a avut ecou şi în România, cu deosebire în lumea artelor. Elena Văcărescu a fost membru de onoare al Academiei Române şi s-a remarcat pentru modul în care a activat pentru protejarea familiei şi a copiilor. O „Asociație pentru Emanciparea Civilă şi Politică a Femeilor Române" se înfiinţa la laşi, în 1918, între cele mai devotate membre aflându-se pictorița Cecilia Cutescu-Storck (1879-1969).

Elena Vacarescu

Oare tipul vechi de fata, asa-zis bine crescuta, va mai dura inca multa vreme? Domnisoara care surâde, care serveste ceaiul in salonul mamei ei, aceea care citeste romane neinteresante si false, crezand ca ele oglindesc viata adevarata...ca sa placa barbatilor care au <<bunavoia>> sa o aleaga? Eu i-asi spune acestui tip de <<domnisoara>> mori! Caci nu este decat o fiinta artificiala, un manechin nedemn de sexul nostru.

Cecilia Cutescu-Storck

Lupta pentru obtinerea drepturilor si libertãtilor individuale sau colective a marcat societatea omeneascã pe tot parcursul evolutiei sale. Miscarea feministã, fenomen social apãrut în secolul al XIX-lea, s-a dezvoltat în secolul urmãtor, când femeile, muncind la fel ca bãrbatii, cer drepturi egale cu ale acestora. Pentru a beneficia de aceste drepturi, femeia a fost nevoitã sã treacã peste o serie de obstacole, dintre care cele mai importante au fost legislatia – conform cãreia femeile erau elemente ale societãtii, dar nu erau cetãtene – si institutia Bisericii – învãtãturile acesteia asezând-o pe o treaptã inferioarã bãrbatului. Rolul femeii în societatea româneascã de pânã la Primul Rãzboi Mondial era preponderent de sotie, mamã si gospodinã. Femeile române încep sã se implice în viaþa socialã odatã cu aparitia, la Brasov, a primei societãti feministe, Reuniunea Femeilor Române, înfiintatã în anul 1850. Era o societate filantropicã, de ajutorare a vãduvelor si orfanilor de rãzboi, care îsi propusese sã se implice si în dezvoltarea învãtãmântului, prin înfiintarea de scoli de fete.

Dupã modelul acesteia, în alte orase din Transilvania vor fi înfiintate societãti asemãnãtoare, astfel cã, în anul 1913, la Congresul de la Brasov, Uniunea Femeilor Române cuprindea 61 de societãti feministe. Dincolo de Carpati, primele douã asociatii feministe apar la Iasi, în anul 1866: Reuniunea Femeilor Române si Liga Femeilor Române.

În pofida gradului mare de analfabetism al populaţiei feminine şi al ignoranţei femeilor din mediul rural, mişcarea a apărut în spaţiul urban înainte de Primul Război Mondial şi s-a dezvoltat până la sfârşitul anilor '20, perioadă caracterizată printr-o unitate de gândire socială şi naţională, o solidaritate în faţa unui program feminist extins. Rolul principal în cadrul mişcării l-au deţinut reprezentantele elitei feminine, care au efectuat studii în străinătate, cu precădere în Franţa, unde au avut primele contacte cu ideile de emancipare. Anul 1918 are o semnificaţie aparte pentru naţiune română, prin unirea şi formarea statului, însă din perspectiva istoriei mişcării, la acest eveniment mai putem adăuga sfârşitul Primului Război Mondial, îndeplinirea obiectivului naţional şi sfârşitul conflagraţiei oferind un nou context care a permis afirmarea şi dezvoltarea curentului feminist.

După Unire, s-a încercat coordonarea eforturilor femeilor din provinciile unite cu cele ale mişcării din Vechiul Regat, în vederea construirii unei solidarităţi care să conducă spre obiectivul comun al emancipării depline a femeii, sub toate aspectele. Conceptul de solidaritate, observat la multe feministe, constituie un cuvânt-cheie al discursului de emancipare din această perioadă, mizându-se pe perseverenţa şi forţa unui grup feminin în îndeplinirea obiectivelor.

În primii ani postbelici, caracteristica principală a evoluţiei mişcării feministe este constituită de aspiraţia spre integrare, reorganizare şi unificare a cadrelor organizatorice ale mişcării, în tandem cu procuparea generală pentru solidarizare în jurul unui program feminist extins, care să includă revendicarea drepturilor civile şi politice pentru femei.

În Basarabia, Elena Alistar a încercat să obţină o coordonare a activităţii feministe din această provincie cu cea din Vechiul Regat, în ideea unei solidarităţi care trebuia să conducă la îndeplinirea obiectivelor de emancipare a femeii. În cadrul mişcării feministe din primii ani postbelici se prefigurează două tipuri de discurs feminist: unul moderat, reprezentat de UFR, grupare prezidată până în 1935 de Maria Baiulescu, care arăta reţineri în privinţa schimbării „dimensiunilor tradiţionale ale existenţei femeii”, susţinând un activism feminin prepoderent cultural şi filantropic; altul reformist, dezbătut şi susţinut în toată perioada interbelică de liderele Asociaţiei. Important de precizat este faptul că după congresul UFR din 1925 şi după constatarea tacticii adoptate de politicieni, care nu erau dispuşi la punerea în practică a articolului 6 din Constituţie, această federaţie renunţă la tendinţa moderată şi se raliează celei reformiste, susţinând programul promovat de AECPFR.

Asociaţia susţinea un program feminist cu revendicări extinse, exaltând idealul femeii independente economic şi personal, emancipate în toate aspectele, chiar dacă acest fapt implica schimbări în plan familial. Creată la Iaşi înainte de sfârşitul războiului, la constituirea sa au participat membre şi din celelalte asociaţii, aflate în refugiu, precum preşedinta UFR, Maria Baiulescu, fapt destul de interesant, având în vedere că la întoarcerea în Braşov, aceasta „revine” la atitudinea moderată. Această organizaţie avea în vedere o dublă acţiune, activitatea sa îndreptându-se atât în direcţia culural-educativă a femeii, cât şi în cea social-politică. Misiunea sa principală, aşa cum ne putem da seama şi din titlu, era „câştigarea sufragiului universal al femeilor, atât pentru corpurile legiuitoare, cât şi pentru consiliile judeţene”, obţinerea drepturilor civile, la acestea adăugându-se combaterea prejudecăţilor şi dogmelor, a drepturilor civile, obţinerea accesului la toate profesiunile şi reglementarea muncii feminine, îndrumarea către comerţ şi meserii, pregătirea femeilor pentru „munca socială şi viaţa cetăţenească”, combaterea analfabetismului, a alcoolismului, a indiferenţei.

În timp ce liderele Asociaţiei au manifestat un activism social fără precedent şi o hotărâre în susţinerea revendicărilor de emancipare, feministele din cadrul UFR pledau pentru moderaţie şi pentru emanciparea treptată, tot prin reforme, considerând că femeia din România nu era pregătită pentru toate drepturile revendicate. Activismul feminin avut în vedere de moderate se situa mai degrabă pe plan cultural şi caritabil, apelurile acestora vizând în primul rând o acţiune la nivelul elitei, concentrată pe problemele femeilor nevoiaşe, a celor din cartierele mărginaşe ale oraşelor, precum şi a ţărăncilor

Tarile si anii in care femeile au primit drept la vot

Finlanda 1906

Turcia 1934

URSS 1918

Romania 1946

Germania & Olanda 1919

Franta,Italia si multe alte tari,abia dupa AL DOILEA RAZBOI MONDIAL!!!!

SUA 1919

Anglia 1918/1930

Brazilia 1913

A feminist is any woman who tells the truth about her life.

The Women's Organisation

Virginia Wolf

Femei care au facut istorie

Mary Wollstonecraft

Un filosof feminist și scriitor englez, Mary Wollstonecraft (1759-1797) și-a folosit vocea pentru a lupta pentru egalitatea de gen. Piesa Mariei din 1792, „o indicație a drepturilor femeilor”, a contestat teoriile lui Rousseau despre modul în care femeile erau inferioare și a câștigat o prezență distinsă în lumea literaturii feministe.

Michelle Obama

În 2009, când soțul Barack Obama a devenit primul președinte negru al statelor Unite, Michelle Obama a făcut, de asemenea, istorie devenind prima doamnă neagră a națiunii și singura primă doamnă care a participat la o universitate Ivy League (Princeton) pentru studiile sale de licenta. Ea si-a lasat amprenta in Casa Alba cu initiativa Let Girls Learn, care a imputernicit fetele din intreaga lume pentru a obtine acces mai bun la educatie. Chiar și după președinția soțului ei, ea continuă să susțină cauza prin intermediul Girls Opportunity Alliance, un program din cadrul Fundației Obama care sprijină liderii de masă care lucrează la educația fetelor.

Marie Curie

Marie Curie a fost o savantă poloneză stabilită în Franța, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost singura savantă care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepția fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toți descendenții săi vor urma cariere științifice.

Alte figuri feminine din istorie

Mary Wollstonecraft

Christine de Pisan

Lilith

Marietta Baderna

Olympe de Gouges

Jeanne d'Arc

Nina

Emmy

Ida B.

Lucy

Simone

Noether

Stone

Wells

Diferite poze cu proteste pentru emanciparea femeilor

1838

1948

1982

1999

multumesc pentru vizionare!

Proiect realizat si prezentat de Gaina Eva Maria 10 E