Efecte ale Radiațiilor Nucleare

Efecte ale Radiațiilor Nucleare

Grejdeanu Andreea

Radiațiile Nucleare

Radiațiile Nucleare sunt radiațile emise de nuclee instabile (radioactive), la care numărul de neutroni e mai mare decât numărul de protoni. Cel mai stabil nucleu este cel de He, cu 2p şi 2 n.

Clasificarea radiațiilor nucleare(ionizante)

1. Radiaţie Alfa (α) = nuclee de heliu = formate din 2 protoni şi 2 neutroni (electrizată +)
2. Radiaţie Beta (β) = electroni (electrizată –) = pozitroni (electrizată +)
3. Radiaţie Gamma (γ) = fotoni (neelectrizată, neutră electric)

Detectarea radiațiilor ionizante

Interacţiunea radiaţiilor ionizante cu substanţa pe care o străbat interesează din două puncte de vedere: -detectarea radiaţiilor ionizante; - efectele biologice pe care le produc.

• Radiațiile ionizante nu pot fi percepute de simțurile umane, dar pot fi detectate cu ajutorul detectoarelor de radiaţii ionizante, aparate utilizate pentru a obţine informaţii despre intensitatea radiaţiilor într-un anumit loc din spaţiu, la un moment dat.

*Detectarea radiaţiilor ionizante se bazează pe următoarele fenomene produse în urma interacţiunii lor cu substanţa: 1) electrice (ionizarea mediilor străbătute); 2) optice (scintilaţie, luminiscenţa); 3)chimice (influenţarea cineticii reacţiilor, radiocatalizarea lor); 4) fotochimice (impresionarea emulsiilor fotografice).

Funcțiile biologice

• Majoritatea radiațiilor îți au originea în mediul natural, din care sursa cea mai importantă este Soarele. Pentru apariția și evoluția materiei vii, se consideră că o importanță deosebită au avut radiațiile infraroșii, luminoase, ultraviolete și cele ionizante.

• Radiațiile asigură energia necesară unor importante schimbări ,dar și echilibre în natură, la care nu trebuie omisă contribuția la asigurarea climei terestre.

• Funcțiile biologice nu pot fi concepute fără contribuția esențială a radiațiilor.
• Unele radiații constituie calea prin care energia cosmică se transferă și se transformă în materie vie prin fotosinteză, cu generare de oxigen, deschizând astfel ciclul mișcării biologice.

• Deși sursele de radiații nucleare, închise în capsule metalice sau deschise ca soluții,sau gaze radioactive, alături de generatoarele de radiații au devenit un mijloc important de producție și de investigație în diferite domenii ,au expus populația la radiații,fapt foarte grav.

În urma exploziilor nucleare (bombele atomice de la Hirosima și Nagasaki din 1945 sau cele peste 1000 de teste nucleare mai ales între anii 1950-1970), cât și prin accidentele nucleare (precum Cernobîl sau Fukushima), au fost răspândiți în natură numeroși radionuclizi – produse de fisiune și de activare, cu urmări nedorite asupra organismelor vii și mai ales asupra omului.

Efecte ale radiațiilor ionizante asupra sănătății organismelor vii

Când radiațiile direct ionizante sunt absorbite într-un material biologic, efectele asupra celulelor pot să apară prin două mecanisme de acțiune: Acțiune directă – radiația interacționează direct cu una din componentele critice ale celulei ducând la microleziunile directe ale structurii celulei; Acțiune indirectă – se datorează inducerii unor radicali liberi şi ioni cu reactivitate chimică mare apăruţi în interacţiunea radiaţiilor cu apa din organism; Acțiune la distanță – duce la apariția efectelor asupra celulelor neiradiate.

Principala ţintă a radiaţiilor ionizante este ADN-ul. Ca rezultat al afectării ADNului celular apar moartea celulei, mutageneza şi transformarea malignă.

• La doze mici de radiaţii, specific fondului natural de radiaţii omul reacţionează în limite fiziologice normale sau apare uneori chiar o stimulare temporară a metabolismului.
• Dozele mari peste fondul natural duc la dereglări metabolice urmate de distrugeri celulare, iar în final moartea celulei, a ţesuturilor şi chiar a organismului în întregime. Se consideră că radiaţiile ionizante sunt agenţi genotoxici clasici.

• Severitatea efectelor şi frecvenţa creşte odată cu doza primită de populaţia compusă din indivizi cu susceptibilitate variată, în funcţie de ţesutul afectat.

• Cele mai sensibile ţesuturi la acţiunea radiaţiilor nucleare sunt țesutul ovarian, țesutul testicular, măduva osoasă şi ochiul.

Aceste doze mari de radiații permit apariția efectelor : Somatostocastice - cancerul radioindus,efecte teratogene. Genetice – mutaţii genetice, aberaţii cromozomiale.

Măsurile de protecţie

• Protecţia fizică – realizată prin mijloace de reducere a dozei de expunere (timpul de expunere, distanţa față de sursă,măsuri de organizare a lucrului cu surse în unităţi nucleare)
• Protecţia chimică - administrarea unor substanţe chimice înainte sau după iradiere care duc la scăderea efectului nociv;
• Protecţia biochimică - administrarea imediată după iradiere a unor preparate şi macromolecule biologice care au efect de refacere celulară;
• Protecţie biologică - efectuarea imediată după iradiere a unui transplant de celule viabile de măduvă roşie hematoformatoare pentru restaurarea funcţiei hematopoetice.

Concluzie

În concluzie,efectele radiațiilor nucleare sunt atât benefice cât și toxice pentru mediul înconjurător ,dar și pentru sănătatea omului,iar sub acest context oamenii trebuie să acorde atenție sporită nu numai evaluării expunerii suplimentare la radiațiile nucleare ci și măsurilor de radioprotecție care trebuie luate înainte sau concomitent cu utilizarea energiei nucleare.

Bibliografie

• https://cnmrmc.insp.gov.ro/images/ghiduri/Ghid-Educatie-pentru-sanatate.pdf
• http://gma.ro/radiatiile-si-viata/
• https://www.emaze.com/@ATLWTIZI