Grigore Vieru - Tema Patria

grigore Vieru - tema patria

A elaborat: Cociug Alexei

„Dragostea mea pentru cuvântul românesc, pentru cântecul nostru, pentru tot ce este național, am moștenit‑o prin instinct. Mie nu mi‑a spus nimeni la școală că sunt român, toți îmi spuneau că vorbesc altă limbă. Instinctiv, glasul sângelui mi‑a spus că limba mea este cea română”.

La Topliţa, a primit titlu de „Cetăţean de Onoare”, În 1995, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, „Devenind Cetăţean de Onoare al Topliei – a spus atunci Poetul – simt că am devenit Cetăţean de Onaore al Patriei mele scumpe – România”.

Multe dintre poeziile sale s-au născut din dragostea sa fierbine pentru tot ce este românesc, din patriotismul fierbinte al Poetului. Aşa este şi „Legământ”, dedicată „dascălului” său de Limbă română: „Ştiu: cândva, în miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărţii sale(…) // S-o lăsăm aşa deschisă,/ Ca băiatul meu ori fata / Să citească mai departe / Ce n-a dovedi nici tata”.

Sentimentul unui adînc patriotism asociat cu cel al dragostei materne îl determină pe poet să descrie în mantia versului pînă la compararea mamei cu nişte lucruri cum ar fi : patria, pămîntul şi altele.Vieru adună într-un centru nuclear mişcările solemne ale sufletului reflectat spre mamă.Mama devine în perioada postbelică patria eului liric.

În acest fel, dorul de Mamă, de satul natal, de izvor, de porumb, de pâinea coaptă în cuptorul copilăriei sale toate se transformă şi se încheagă în dorul de Patrie, fiindcă „Acasă / Patria mai liniştită este”.

Grigore Vieru în anii 1960

Grigore Vieru a dus dragostea de neam la superlativ. Nu s-a temut de nimeni şi de nimic atunci când a scris. Sava Bogasiu are mare dreptate când scrie în carte despre poet că a fost „un erou al Limbii Române şi un bun oştean al Patriei noastre”. Tot în cuvântul autorului cărţii este că Grigore Vieru şi-a iubit mult mama, ţara, natura, soţia, copiii, cultura şi credinţa. Toate acestea nu sunt altceva decât „Patria” .

Pentru ea

Pentru ea la Putna clopot bate, Pentru ea mi-i teamă de păcate, Pentru ea e bolta mai albastră – Pentru limba, pentru limba noastră. Dumnezeu prima oară Când a plâns printre astre, El a plâns peste Ţară Cu lacrima limbii noastre!

Pentru ea ninsori se cern din spaţii, Pentru ea puternici sunt Carpaţii, Pentru ea e caldă vatra poamei – Pentru limba, pentru limba mamei. Pentru ea noi văruim pereţii, Pentru ea mai sunt răniţi poeţii, Pentru ea cresc florile visării – Pentru limba, pentru limba Ţării.

Dumnezeu prima oara Când a plâns printre astre, El a plâns peste Ţară Cu lacrima limbii noastre!

Concluzia

Tot în cuvântul autorului cărţii citesc cum că Grigore Vieru şi-a iubit mult mama, ţara, natura, soţia, copiii, cultura şi credinţa. Toate acestea nu sunt altceva decât „Patria”

Mulțumesc pentru atenție