Want to create interactive content? It’s easy in Genially!

Get started free

Fetița care se juca de-a Dumnezeu

Vlada Railean

Created on April 17, 2021

Start designing with a free template

Discover more than 1500 professional designs like these:

Fill in Blanks

Countdown

Stopwatch

Unpixelator

Break the Piñata

Bingo

Create a Secret Code

Transcript

douăzeci și patru

Capitolul

Realizat de Railean Vlada, clasa 10-a "B"

Letiția a trecut printr-o vară chinuitoare, cea mai complicată de când se afla în Italia și una dintre cele mai dificile din câte le-a trăit.

Starea Nonei se înrăutățise, iar perioadele cât devenea ursuză erau tot mai lungi.

A plecat în concediu, împreună cu soții Bosse, la mare. Primele 3 zile au fost splendide.

Apoi a urmat criza bătrânei. Signor s-a înfuriat că bătrâna îi strică concediul...Atunci a văzut-o pentru prima dată pe Signora plângând. Iar, Nona și Letiția au fost trimise acasă cu trenul. Nona îi dezvăluie că adevăratul motiv pentru care a strigat Renato la ea este că el nu se mai înțelege cu Silvia și folosește orice prilej să o lovească.

Tot în această vară, Vali își pierde bunul obicei de a spune pentru ce are nevoie de bani.

Cheltuielile din România cresc îngrijorător. În ritmul ăsta, întoarcerea sa acasă era imposibilă.

A deschis acest subiect cu Vali, care s-a arătat uimit de fenomen. El s-a simțit umilit. Au izbucnit reproșuri. Vali i-a dat un răspuns neconvingător la întrebarea cu referire la întoarcerea ei și Letiției i-au izbucnit lacrimile.

Apoi mai era relația cu Rădița, care capătă o întorsătură ciudată. Aceasta nu mai insista asupra întoarcerii. Iar situația asta, a umput-o de tristețe pe Letiția. Îi făcea bine să știe că cineva o așteaptă... Totodată, și-a dat seama că bunica nu mai citește în sufletul fetiței, iar părinții ei îmbătrânesc.

Rădița

0 mesaje, 0 apeluri

Andi îi povestește despre munca de la biroul de imigrări, discuțile sunt agreabile, dar la un moment începe să nu îi mai răspundă.

Andi

(13)apeluri pierdute (1) apel primit

Însă, apelurile sale pierdute, nu de puține ori îi tulburau nopțile.

Găsea cu greu cuvinte în limba română și i se întâmpla tot mai des să vorbească singură. Letiția conșteintizează că are un corp încă frumos, dar viața trece pe lângă ea, îi este frica de cuvintele ireparabil și ireversibil. Dezbrăcată în fața oglinzii plânge...

Au început telefoanele. Andi voia mereu să vadă ce mai face, să îi audă vocea și să o invite în oraș.

Îl refuza de fiecare dată, deși i-ar fi prins bine să preia legătura cu lumea exterioară.