Genul liric Ostrovschi Gheorghe

Speciile genului liric

Ostrovschi Gheorghe, clasa X-a " U "

Speciile genului liric

Elegia

Pastelul

Oda

Epistola

Epigrama

Meditatia

Rondelul

Sonetul

Pamfletul

Satira

Gazelul

Doina

Imnul

Romanta

Glosa

Doina

Doina este o creație lirică, vocală sau instrumentală, specifică poporului român, în care autorul necunoscut își exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură împotriva asupritorilor, regret etc. Tot doină este numită și o specie a literaturii populare, aparținând genului liric, în care autorul își exprimă sentimentele și convingerile față de unele probleme ale vieții, față de timp și natură și față de sine însuși.

Exemple de Doine

1. Doina
2. Groza
3. Hora
4. Dorul
5. Prutul
6. Bobii
7. Lena

Doina

* Doină, doiniţă! Şi i-aş zice: „Mândruliţă, Mă jur p-astă cruciuliţă Să te ţin ca un bădiţă!” Şi i-aş zice: „Voinicele, Să te-ntorci cu rândunele Peste dealuri şi vâlcele!” Şi le-aş zice: „Şapte fraţi, Faceţi cruce şi juraţi Vii în veci să nu vă daţi!” Hai, copii, cu voinicie, Să scăpăm biata moşie De păgâni şi de robie!asdasdasdad

* Doină, doiniţă! De-aş avea o puşculiţă Şi trei gloanţe-n punguliţă Ş-o surioară de bărdiţă! De-aş avea, pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca păcatul greu! De-aş avea vro şapte fraţi, Toţi ca mine de bărbaţi Şi pe zmei încălecaţi! Face m-aş un vultur mare, De-aş cânta ziua, la soare, Doina cea răzbunătoare!

Doină, doiniţă! Şi i-aş zice: „Mândruliţă, Mă jur p-astă cruciuliţă Să te ţin ca un bădiţă!” Şi i-aş zice: „Voinicele, Să te-ntorci cu rândunele Peste dealuri şi vâlcele!” Şi le-aş zice: „Şapte fraţi, Faceţi cruce şi juraţi Vii în veci să nu vă daţi!” Hai, copii, cu voinicie, Să scăpăm biata moşie De păgâni şi de robie!nă, doiniţă! De-aş avea o puiculiţă Cu flori galbine-n cosiţă, Cu flori roşii pe guriţă! De-aş avea o mândruliţă Cu-ochişori de porumbiţă Şi cu suflet de voinică! De-aş avea o bălăioară Naltă, veselă, uşoară, Ca un pui de căprioară! Face m-aş privighetoare De-aş cânta noaptea-n răcoare Doina cea dezmierdătoare!

Doină, doiniţă! De-aş avea o puiculiţă Cu flori galbine-n cosiţă, Cu flori roşii pe guriţă! De-aş avea o mândruliţă Cu-ochişori de porumbiţă Şi cu suflet de voinică! De-aş avea o bălăioară Naltă, veselă, uşoară, Ca un pui de căprioară Face m-aş privighetoare De-aş cânta noaptea-n răcoare Doina cea dezmierdătoare! Doină, doiniţă! De-aş avea o puşculiţă Şi trei gloanţe-n punguliţă Ş-o surioară de bărdiţă! De-aş avea, pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca păcatul greu! De-aş avea vro şapte fraţi, Toţi ca mine de bărbaţi Şi pe zmei încălecaţi! Face m-aş un vultur mare, De-aş cânta ziua, la soare, Doina cea răzbunătoare!

© Vasile Alecsandri

Caracterizarea " Doina " de Vasile Alecsandri

Poezia “Doina” se include in volumul Poezii adunate si indreptate de Vasile Alecsandri, culegere de folclor publicata in 1852. Creatia lirica, populara, in versuri, ce exprima confesiv cea mai bogata gama de sentimente umane: dragoste, ura, jale, revolta. Ca orice creatie folcloricati aceasta are caracter oral, anonim, traditional, sincretic si traditional. Ca o formula specifica doinei este cea de inceput: “Doina, doina cantec dulce”, sau o structura poetica exclamativa, vizind legatura omului cu natura. Apar astfel motive specifice cum ar fi: al comuniunii omului cu natura, al codrului, al dorului. Sentimentele dominante sunt exprimate sub forma unui monolog sau al unui dialog cu elementele naturii. Lirismul oscileaza intre tristete si speranta. Tehnicile specifice doinei sunt vocativele, repetitiile, verbele la imperativ, exclamatiile si interogatiile. Procedeele artistice specifice sunt invocatiile retorice, personificarile, paralelismele, epitetele, comparatiile si inversiunile. Titlul denumeste una din cele mai frumoase si mai dragi creatii populare romanesti. Creatia lirica, doina exprima sentimente de dragoste ale romanului fata de aceasta creatie specifica neamului romanesc. Aceasta la insotit pe roman in toate momentele decisive ale vietii, versurile mangaindu-i sufletul si alinandu-i tristetea in momente de restriste, vibrand de bucurie in clipele sale de fericire. Aceasta creatie lirica debuteaza cu cu o repetitie asociata cu un epitet expresiv, cu o formula de adresare “Doina, doina cantec dulce”. Viersul ei vrajit incanta pe oricine si-l tine in loc, ipresionandu-l prin vitalitate si pasiune(“viers de foc”) “Cand te-aud, nu m-as mai duce! Cand rasuni, eu stau pe loc!”. Rotatia anotimpurilor e transpusa in universul ei sensibil bucuria la venirea primaverii o data cu renasterea naturii(“Eu cant doina pe afara, / De ma-ngand cu florile /Si privighetorile“), dar si tristetea la venirea iernii ce viscoleste. Cand romanul canta doina langa vatra (“Eu cant doina-nchis in casa, / De-mi mai mangai zilele, / Zilele si noptile”).

Ce spun autorii despre genul liric

- Genul liric poate fi ca un îndrăgostit care cade-n genunchi în faţa iubitei şi ca o fată care se oftică de dor. Genul epic e la fel, dar nu are versuri, are rânduri.

- Mă-ntrebaşi ieri: - Genul liric Pe ce poţi să-l recunoşti? Între tine şi-ntre dânsul Sunt mai mult de zece poşti.

- Genul liric este cel mai puţin artificial dintre actele creative literare.

- Genul liric. Nici o liră nu sună aşa frumos, ca cea sterlină.

- Deşi-mi place genul liric, Am citit al tău articol: Vrând prea mult să fii satiric, Tu n-ai fost decât ridicol.

Bibliografie

• https://www.wikipedia.org/
• http://www.citatepedia.ro/
• https://www.povesti-pentru-copii.com/

Mulțumesc pentru atenție