Demnitatea de neam

Poezia Demnității de neam

Prezentare elaborata de

Cebanu Olivia (L.T. ,,Mihai Eminescu" din or. Chișinău) Moraru Ana Maria (L.T. ,,Mihail Sadoveanu" din or. Călărași)

,,Neamul nostru e condamnat să iubească. El nu s-a raportat niciodată la lume, ci a raportat lumea la el."

-Nicolae Dabija

Fratelui român

Mihai Eminescu

Cînd peste ochi aprinsi de dor Si lacrimi împietrite Flutura-acelasi tricolor Pe tarini ravasite. Cînd imn, grafie-n unison, Le-avem, de unde-i teama, De ce sa trec ca un spion, Prin tara noastra vama? Cînd Basarabi se prabusesc Pentru pamînt si limba, Cînd parlamentele tusesc Pentru o lege strîmba. Atunci, te rog, cu mine-n chin Sa mergi spre Libertate – Nu da, române în român, Nu da, ca-ti este frate! Cînd tancuri se pornesc din Est Sa ne îndoaie screaua, Cînd banii se pornesc din Vest, Sunîndu-si tinicheaua. Cînd mai apoi apar pe rînd Spertari de speta joasa, Care ne cumpara rînjind Cu suflet si cu casa. Cînd tot se face spre-a iesi La-ncaierari în piata, Cînd nu stim seara de-om veni, Plecînd de dimineata. Atunci, te rog, nu fi Cain Si nu izbi în gloate – Nu da, române în român, Nu da, ca-ti este frate!

Cînd vreun calugar obosit De-atîta-nstrainare Se mai îndreapta catre-un schit Sa puna o lumînare. Cînd vreun poet din Dumnezeu Se zbate smuls din sine Si sta pe-o margine de hau Pentru niste destine. Cînd vreun soldat înnegurat Ca i-au calcat statutul, Îsi ia raspunderi de barbat Si vrea sa treaca Prutul, Atunci, m-auzi, nu fi un spîn Si nu-l lucra din spate – Nu da, române în român, Nu da, ca-ti este frate! Cînd stelele, clipind, vestesc Ca-i o mutare-n soarta, Cînd neamurile se unesc, Sa nu se mai desparta. Cînd n-avem timp si nici noroc Sa ne traim viata, Cînd sprijin ni-i un nor de foc, Care ne schimba fata. Cînd ardem ca niste faclii De nevîndut în gara, Cînd nu umblam cu viclenii Pentru popor si tara. Atunci te umple de divin, Ia-n piept si sîrmi ghimpate – Nu da, române în român, Nu da, ca-ti este frate!

-Leonida Lari

,,Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de țară."

Țara

Fără cultul trecutului nu există iubire de țară.

-Leonida Lari

Mancurții mă bârfesc că nu-s la cale, Șovinii mă bârfesc că stau la zdup Imperiul se clatină din șale, Căci duhul nu se-așează pe calup. Voi fi având vreun păcat de moarte, Să fie un păcat într-adevăr? Că-am vrut și neamul meu să aibă parte De apă, de pământ, de-un colț de cer... Mancurții mă somează cu injurii, Șovinii - cu omoruri sângerii, Imperiul își șterge latul gurii De sângele vărsat în colonii. Mancurți, șovini și alte cozi de sfoară, Mânați de timp, oricum vor dispărea, Dar viața nu mi-e viață fără țară, Or, țara e și fără viața mea.

-Mihai Eminescu

Săraca țară bogată

-Nicolae Dabija

Frunză verde foaie lată Săracă țară bogată! Neam pribeag, nu undeva - Emigrant în țara ta! Tot ai zis c-așa ți-i scris: Să fii liber doar închis! Necăjitul meu popor, Că-ți mai arde de umor! Of, sătulule flămând Lăngă ape însetând! Cum cerșim cu gura mută Pâinea tot de noi crescută. Țara mea de oameni triști, Mult mă mir că mai exiști, Ciopârțită în bucăți Că te mai găsesc pe hărți.

Tot mai tristă te apuc De când corbii te conduc Și te duc - șontâc! - De zor Spre Mărețul viitor. Săracă țară bogată, Vine vântul să te bată, Vine cerul să te ningă Și toți morții să te plângă. N-o să mori de două ori: Larg ți-a fost în închisori Și cald ți-a fost în Siberii, Țară prinsă-ntre imperii. Fii cu Dumnezeu atentă: Te prefaci in-de-pen-den-tă, Te prefaci c-ai fi stăpână - Cu cătușele în mână! Și iar verde foaie lată, Săracă țară bogată, Săracă țară furată, Mai și cânți, trasă pe roată...

De Patrie

-Leonida Lari

Un popor care nu-și respectă trecutul și datina creștină, un popor care își pierde credința, un popor care nu cultivă iubirea pentru moșii și strămoșii săi este un popor condamnat.

Când, aspra, ma scutura seara Din ziduri prin pomi întomnați, Ma sprijin cu gândul de țara Strabunilor mei luminați. Şi merg înspre locuri retrase, Cernând amintirile-n mers, – Acolo un tei ascultase Întâiul, stângaciul meu vers. În vale, sub casa batrâna, Mânata de-un dor negrait, Copila, privind în fântâna, Adâncul din noi am privit. Pe deal, catre marginea zarii, Cu sufletu-n palme întins, Odata, în arşița verii, De dragoste trista am plans.

-Ion Antonescu

citește mai mult

Destinul iubitorilor de neam

Demnitatea

-Leonida Lari

E Pastele Blajinilor, Grigore, Un Paste ca si tine de blajin, Iar viata-mi nu-i pe zile, e pe ore Si mor, si-nviu, si nu-i mai mare chin. Cît de frumoasa-i asta primavara Si o privesc prin geam cu mult regret, Iar viata mi se-mprastie fugara – În lume e strain orice poet. Straini sîntem si noi ce nu o data Am aparat românii de straini, Si-acum ni se întoarce drept rasplata Înjuratura fratilor români. Ne urla dintr-o sete de putere, Pe noi, ce libertate am dorit, Pe noi, ce-am stat printre mitraliere Si din masini aprinse am tîsnit.

omului

Demnitatea omului nu este produsul sfortarilor proprii, nu este produsul studiilor superioare, ci ea vine de la Dumnezeu. Dumnezeu este un Dumnezeu al destoiniciei si atunci cind El intra in vietile noastre, ne ajuta sa traim destoinic.

citește mai mult

Patria română

Dragostea de țara

-George Coșbuc

Patria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoşii, Cei ce te-au bătut pe tine, Baiazide, la Rovine, Şi la Neajlov te făcură Fără dinţi, Sinane, n gură, Şi punând duşmanii-n juguri Ei au frământat sub pluguri Sângele Dumbrăvii-Roşii. Asta-i patria română Unde-au vitejit strămoşii! Patria ne e pământul Celor ce suntem în viaţă, Cei ce ne iubim frăţeşte, Ne dăm mâna româneşte: Numai noi cu acelaşi nume, Numai noi români pe lume Toţi de-aceeaşi soartă dată, Suspinând cu toţi odată Şi-având toţi o bucurie; Asta-i patria română Şi ea sfântă să ne fie!

Dragostea de țară e o noțiune foarte încăpătoare: vom da dovadă de dragoste de țară scriind cărți bune, edificând poduri trainice și clădiri maiestoase, crescând recolte bogate și educând generații de oameni deștepți, respectându-ne semenii și contribuind la bunul nume al patriei noastre în lume

Patriotism

dragoste de neam

citește mai mult

Demnitatea

Dragostea de țară e la fel ca cea de mamă. Nu o poți alege și o porți în suflet mereu, indiferent de circumstațe. Nicolae Dabija pe bună dreptate poate fi considerat unul dintre puținii și adevărații patrioți ai țării noastre. Scriitorul consideră că Republica Moldova este condusă de oameni necinstiți, lipsiți de etică, care vin la putere doar pentru a-și satisface interesele. Pentru ca patria noastră să prospere îi trebuie, în primul rând, verticalitate din partea cetățenilor. Fiecare dintre noi își poate manifesta dragostea de neam, prin a fi bun în ceea ce face.

-DEMNITATEA UMANA CUPRINDE CARACTERUL, ATITUDINEA SI COMPORTAMENTUL OMULUI CA FIIND DESTOINICE, BUNE, SENSIBILE LA SUFERINTELE CELORLALTI. - DEMNITATEA, MAI VIZEAZA SI O FUNCTIE INALTA DE STAT, CEEA CE NE ARATA CA ORICE INDIVID, CU O FUNCTIE INALTA IN STAT, ARE OBLIGATIA SA SE POARTE CU DEMNITATE, DESTOINCIE SI VREDNCIE CU PRIVIRE LA POZITIA SA SI FATA DE OAMENI. - O DEMNITATE, DESTOINICIE, CARE SIMTE COMPASIUNE PENTRU OM SI SUFERINTELE ACESTUIA. ARATA DRAGOSTE FATA DE OAMENI SI OMENIRE.

Mulțumim pentru atenție!

O patrie fără nume nu este o patrie. Limba română este patria mea.

-Nichita Stănescu