Evoluția limbii latine

Studiu individual la disciplina: Limba latinăSubiectul: Evoluția limbii latine

A elaborat: Fodor Alina, eleva gr.AM-22A coordonat: Hușanu Marina

Limba latină, limba Romei antice și a teritoriilor învecinate Latium-ului. Datorită expansiunii romane, limba latină a fost dusă în toate zonele cunoscute ale lumii antice și a devenit limba dominantă a Europei de Vest. A fost limba învățăturii și diplomației până în secolul al XVIII-lea și a liturghiei Romano-Catolice până târziu in secolul XX.

Limba latină nu era originară din Italia ci a fost adusă în Peninsula Italică în timpuri preistorice de italicii ce migrau din nord. Latina este un membru al subfamiliei italiene de limbi indo-europene; printre limbile indo-europene non-italice, se înrudește cu sanscrita și greaca și cu subfamiliile germanice și celtice. În Italia, latina a fost la inceput dialectul regiunii din jurul Romei. În limbile italice, latina, faliscana și alte dialecte formau un grup latin diferit de celelalte limbi italice cum ar fi oscana și umbriana. Vechi inscripții în limba latină au supraviețuit din secolul VI î.Hr.; cele mai vechi texte scrise în latina romana datează din secolul III î.Hr. Latina a fost influențată de dialecte celtice din nordul Italiei, de limba non-indo europeană etruscă din centrul Italiei și de greacă, care a fost vorbită în sudul Italiei din secolul VIII î.Hr. Sub influența limbii și literaturii grecești, care a fost tradusă pentru prima data în latină în a doua jumătate a secolului III î.Hr., latina s-a transformat treptat într-o mare limbă literară.

Limba latină literară poate fi împărțită în patru perioade, ce corespund în general cu perioadele literaturii latine.

1. Prima perioadă - 240-70 î.Hr. - cuprinde scrierile lui Ennius, Plautus și Terent.
2. A doua perioadă - epoca de aur - 70 î.Hr.-14 d.Hr. - faimoasă pentru scrierile în proză ale lui Iulius Cezar, Cicero și Livy și pentru scrierile poetice ale lui Catullus, Lucretius, Virgil, Horatius și Ovidiu. În această perioadă, atât în proză cât și în poezie, limba latină s-a dezvoltat într-o limbă foarte artistică, obținând cea mai mare flexibilitate și bogăție.
3. A treia perioadă - epoca de argint - 14 d.Hr.-130 d.Hr. - caracterizată prin scrierile dramatistului Seneca și ale istoricului Tacitus.
4. Perioada latină târzie, întinzându-se din secolul II d.Hr. până în secolul VI d.Hr., această perioadă cuprinde latina patristică a părinților bisericii. În timpul acestei perioade, triburi barbare invadatoare au adus limbii numeroase forme și idiomuri străine; această latină coruptă a fost numită lingua romana fiind diferitî de lingua latina, limba clasică cultivată de învățați.

Latina în antichitate avea mai puțină flexibilitate și grație decât greaca; vocabularul ei era mai redus, și era mai greu să exprime idei abstracte. Romanii au observat limitele limbii lor și au împrumutat multe cuvinte de la greci. Latina, riguroasă în sintaxă și valoroasă în dicție, are vigoare și precizie și s-a dovedit de-a lungul secolelor capabilă să exprime gânduri serioase. Supraviețuirea sa a fost dublă: nu numai că latina literară a rămas în uz până în zilele noastre, dar ea dăinuie în limbile romanice, ce reprezintă evoluția modernă a latinei vulgare; limba italiană, în special, poate fi descrisă ca latina modernă. Limba engleza a împrumutat în nenumărate rânduri din limba latină, atât direct cât și indirect prin intermediul limbii franceze. Limba latină este importantă nu doar pentru literatura sa ci și pentru că un studiu al dezvoltării ei gradate oferă informații cu privire la istoria limbii în general și în special cu privire la originile și dezvoltarea marilor limbi din Europa moderna.

+ info