RENASTEREA SI UMANISMUL

renasterea si umanismul

LITERATURA UNIVERSALA

DEFINITIE

Umanismul - Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață, de gândire și de creație artistică. Umanismul renascentist sublinia superioritatea literaturii latine și grecești și în special valorile ei în materie de morală personală și publică.Renasterea - A fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada secolelor XIV-XVI. A debutat în Italia, în perioada Evului Mediu Târziu și ulterior, s-a răspândit în restul Europei. Deși apariția tiparului a accelerat difuzarea ideilor în secolul al XV-lea, schimbările Renașterii nu au fost experimentate uniform de întreaga Europă. Ca o mișcare culturală, a cuprins înflorirea inovatoare a literaturii latine și autohtone, începând din secolul al XIV-lea, când erau cercetate sursele literare din antichitatea clasică căreia i-a fost creditată lui Francesco Petrarca, apoi a debutat dezvoltarea liniară de perspectivă a tehnicilor de acordare a unei realități mult mai naturale în pictură, și treptat, la scară largă ceea ce a dus la o reforma educațională.

Baza spirituală a Renașterii a constituit-o umanismul. Interesul enorm pentru cultura antichității a dus la căutarea și descoperirea manuscriselor clasice: "Dialogurile" lui Platon, operele istorice ale lui Herodot și Thucydide, creațiile dramatice și poetice ale grecilor și romanilor. Învățați din Bizanț, care după căderea Constantinopolului la turci (1453) s-au refugiat în Italia și predau acum în școli din Florența, Ferrara sau Milano, au adus cu ei cunoștința limbii grecești clasice. Deși adesea apăreau simple imitații ale clasicilor, studiul literaturii, istoriei și filozofiei contribuia la instruirea liberă a oamenilor, dându-le o mai mare forță de discernământ. Mulți gânditori ai Renașterii (Marsilio Ficino, Giovanni Pico della Mirandola) se orientează în direcția neoplatoniciană în filosofie, în timp ce aristotelismul oficial începe să piardă din importanță. Reprezentanți importanți ai umanismului au fost Leonardo Da Vinci, Erasmus din Rotterdam și Thomas Morus. Cultivarea armonioasă nu numai a spiritului, dar și a corpului, care în perioada medievală era total discreditată, a devenit în timpul Renașterii un scop educativ. Viziunea teocentrică a trecutului s-a transformat într-una antropocentrică: centrul atenției în studii științifice și creații artistice a devenit omul.

Ruperea cu traditiile. Acest fenomen a fost decisiv în special în domeniul istoriografiei. Opere ca "Historiarum Florentini populi libri XII" (1420) de Leonardo Bruni și "Istorie fiorentine" (1520) de Niccolò Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria și problemele statale. Istoricii Renașterii renunță la periodizarea istoriei după criterii religioase (Creația, Nașterea lui Iisus și Așteptarea Judecății de Apoi); în timp ce învățații Evului Mediu priveau cu neîncredere lumea păgână a grecilor și romanilor, noua generație a Renașterii era plină de admirație față de civilizația antichității și condamna perioada secolelor ce i-au urmat ca fiind ignorantă, barbară, întunecată. Propriul lor timp îl considerau epocă a luminii.

Trăsăturile caracteristice ale Renașterii

Umanismul

MANIERISMUL

Începând aproximativ cu anul 1590, prevalează arta manieristă cu diverse tendințe stilistice, în care - în contrast cu seninătatea clasică a perioadei precedente - repertoriul formelor devine exagerat, corpurile omenești apar șerpuitoare și crispate (Figura serpentinata), tablourile sunt încărcate cu multe elemente decorative, anunțând ivirea stilului "baroc". Reprezentanți valoroși ai manierismului sunt:

• Pontormo (1494-1556), în Florența;
• Rosso Fiorentino (1494-1540), pictează palatul Fontainebleau din apropierea Parisului;
• Andrea Palladio (1508-1580), pictor și arhitect din Vicenza, inițiază stilul palladianist, care va influența arhitectura engleză din sec. al XVIII-lea;

MUZICA

Se cultivă, mai ales, genul madrigalului, popularizat prin lucrarea "Musica Transalpina", publicată, în 1588, de Nicholas Yonge. Compozitori mai însemnați sunt: Thomas Tallis (1505-1585), organist al capelei regale din Londra, maestru al contrapunctului, compune muzică religioasă; William Byrd (1543-1623), compozitor de madrigale și piese instrumentale adunate în colecția "Fitzwilliam Virginal Book".

Niccolò Machiavelli

"Francesco Petrarca" - Frescă de Andrea di Bartolo, Galleria degli Uffizi, Florența

LITERATURA

Renașterea continuă opera începută deja în sec. al XIV-lea prin "La Divina Commedia", monumentala creație a lui Dante Alighieri (1265-1321), sonetele și scrisorile lui Francesco Petrarca (1304-1374), nuvelele lui Giovanni Boccaccio (1313-1375) reunite în volumul "Il Decamerone". Se reiau vechile genuri literare din antichitate - epopeea, satira, epigrama, biografia - și se creează genuri noi, ca sonetul și nuvela (Novella). Reprezentanți ai literaturii italiene renascentiste sunt: Angelo Poliziano (1454-1494), "Favola d'Orfeo"; Niccolò Machiavelli (1469-1527), "Il Principe", "Discorsi"; Ludovico Ariosto (1474-1533), "Orlando Furioso"; Baldassare Castiglione (1478-1520), "Il Cortegiano"; Matteo Bandello (ca. 1480-1562), "Novelle"; Pietro Aretino (1492-1556), "Lettere"; Torquato Tasso (1544-1595), "Gerusalemme liberata", "Aminta".

Persoane importante

• Niccolò di Bernardo dei Machiavelli: scriitor, filozof si diplomat.
• Ludovico Ariosto: poet, cunoscut prin poemul sau Orlando furioso.
• Torquato Tasso: poet, cunoscut print epopea in versuri La Gerusalemme liberata.
• Masacio: pictor, considerat initiator al miscarii renascentiste in pictura.

Persoane importante

• Francesco Petrarca: prozator si poet umanist italian, precursor al Renasterii.
• Pico della Mirandola: filozof si savant italian.
• Pietro Bembo: cardinal si literat venetian, contribuie la dezvoltarea limbii italiene.
• Thomas Morus: avocat, scriitor si om de stat englez. Introduce termenul de Utopie.

• Rste marcat de reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață, de gândire și de creație artistică.
• In religie: Respinge folosirea credintelor supranaturale pentru rezolvarea problemelor. Poate fi adoptat ca o filozofie de viata completa, suplinind rolul religiei. Este considerat o religie in unele tari.
• Sprijina stiinta si logica, incurajand oamenii sa caute adevarul in acestea.
• Este vazut ca o forma de speciism, considerand oamenii mai importanti decat restul speciilor.

UMANISMUL

ASPECTE

RENASTENTISMUL

• Se caracterizeaza prin interesul sporit in cultura si arta antichitatii.
• Marcheaza tranzitia de la societatea medievala la cea moderna.
• Are Umanismul ca baza spirituala.
• Creeaza tipologia Omului renascentist, caracterizat prin înțelegere ascuțită, deschisă oricărei idei, simț deosebit al frumosului, dorință de afirmare și renume, individualism cu posibilități de dezvoltare multilaterală, adversar al dogmelor și ideilor preconcepute.

Leonardo da Vinci

Declinul Renașterii

Ca orice mișcare socio-culturală, și Renașterea, după o perioadă de apogeu, cunoaște un declin, în care ideile înnoitoare lipsesc, iar epigonii realizează, în cel mai bun caz, lucrări de imitație. Declinul Renașterii a fost favorizat și accelerat de două împrejurări, una dintre care este: Decăderea politică și economică a Italiei, începând deja în prima jumătate a secolului al XVI-lea, bântuită de războaie nesfârșite, ce au culminat cu jefuirea Romei ("Sacco di Roma", 1527) de către trupele de mercenari ale lui Carol Quintul. Aceasta a dus la slăbirea puterii și prestigiului papalității, la decăderea orașelor-state, ca Florența și Milano.Ideile Renașterii nu pot fi însă înăbușite, ele sunt apărate de oameni curajoși ca Erasmus din Rotterdam, Francis Bacon sau René Descartes (1596-1650), filosoful olandez Baruch Spinoza (1632-1677), care își propun ca obiectiv fundamental transmiterea unui mesaj eliberator și purtător de bucuria pe care o dă cunoașterea, iar secolul al XVIII-lea va relua spiritul Renașterii sub forma iluminismului francez.