Razele ultraviolete

Razele Ultraviolete

Chirtoaca Alexandra cl 9 (B)

Razele ultraviolete (UV) sunt radiatii magnetice care au o lungime de unda mai mica decat cea perceptibila de ochiul uman. Radiatiile UV au fost descoperite in anul 1801 de catre fizicianul de origine germana Johann Wilhelm Ritter. Descoperirea a fost posibila printr-o serie de experimente care se bazau pe innegrirea sarurilor de argint in urma expunerii la razele UV. In prima faza, razele UV au fost denumite raze oxidante, din cauza efectului pe care le aveau asupra sarurilor de argint. Apoi, acestea au capatat denumirea de raze chimice, ce a fost inlocuita la final cu termenul folosit in zilele noastre - raze UV. Exista mai multe tipuri de raze ultraviolete, clasificarea acestora fiind facuta in functie de lungimea de unda.

Raze UVA pot afecta ADN-ul celulelor pielii, fiind asociate cu daunele aduse acesteia pe termen lung – aparitia ridurilor si imbatranirea pielii. Totodata, aceste raze au un rol important si in aparitia unor tipuri de cancer de piele. Razele UVB sunt mai puternice decat razele UVA. Acestea pot afecta ADN-ul celular al pielii, insa totodata sunt respondabile si pentru arsurile solare. Razele UVC sunt cele mai puternice radiatii ultraviolete, insa din fericire acestea nu patrund prin atmosfera si nu fac parte din lumina soarelui. Drept urmare, razele UVC nu afecteaza pielea in niciun fel.

Efectul razelor UVA si UVB asupra organismului difera in functie de intensitatea acestor radiatii. Mai multi factori determina intensitatea razelor ultraviolete.Altitudinea, de pilda, intensifica foarte mult radiatiile UV. Asta pentru ca, cu cat altitudinea este mai mare, cu atat mai multe radiatii UV intra in contact cu pamantul. De aceea, la munte, protectia solara este cel putin la fel de importanta ca la mare.

Si distanta fata de Ecuator, adica latitudinea, afecteaza intensitatea razelor UV. Razele UV sunt mai puternice in apropierea Ecuatorului si devin din ce in ce mai slabe pe masura ce ne indepartam de Ecuator.Conditiile meteorologice influenteaza, de asemenea, intensitatea radiatiilor ultraviolete. De pilda, in zilele ploioase, mohorate si innorate, intensitatea radiatiilor este mai mica decat in zilele calduroase de vara, in care soarele straluceste pe cer cat e ziua de lunga. Spectrul electromagnetic

Rază gamma · Rază X · Ultraviolet · Spectru vizibil · Infraroșu · Radiație Terahertz · Unde radio.

Efecte negative

Pielea umană este prevăzută de asemenea cu un mecanism unic de protecție împotriva razelor ultraviolete: prezența melanocitelor în epidermă permit pielii să răspundă la razele ultraviolete prin creșterea pigmentării pielii. Această creștere a pigmentării este determinată de radiațiile cu razele UVA (320-400nm). Radiațiile cu raze UVB (290-320) produc eritemul ca răspuns întârziat, la 6 – 24 de ore de la expunerea la soare. Această reacție a inflamației cutanate acute pălește la interval de o zi sau mai mult, în funcție de cât de lungă a fost durata expunerii la soare și de tipul de piele. Afecțiuni ce pot să iși faca apariția în urma expunerii la soare sunt și unele leziuni benigne cum ar fi efelidele (pistruii), lentiginele solare (petele de soare), keratozele actinice/solare, keratozele seboreice, urticaria solară.

Efecte benefice

Expunerea la razele UVA stimulează și producția de melanină, pigmentul care colorează pielea și ne bronzează. Melanina absoarbe atât radiațiile UVA, cât și pe cele UVB, protejând pielea de efectele negative ale radiațiilor.

Protectie

Principala caracteristică a fotoprotectoarelor este factorul de protecţie solară (SPF – Sun Protection Factor). SPF-ul reprezintă raportul dintre doza minimă care produce eritemul (roşeaţa) pielii protejată cu cremă respectivă şi doza minimă care produce înroşirea pielii neacoperită de nici o cremă. Pe scurt, SPF-ul reprezintă unitatea de măsură a eficienţei produselor pentru protecţie solară.

Multumesc!