Abordarea comparativă a teoriilor clasice și moderne despre joc.

Abordarea comparativă a teoriilor clasice și moderne despre joc. Provocări ale contemporaneității. Jocurile electronice.

Proiect realizat de:Hreniuc Crina Luca Diana-Alexandra

FSE, PIPP, an IIPsihosociologia jocului

„Jocurile sunt la fel de vechi ca şi civilizaţia însăşi şi la fel de variate ca aripile fluturilor. Pentru ele a fost cheltuită o cantitate fantastică de energie mintală.” (M. Gardner)

Aristotel a abordat problema fericirii și a considerat că jocul poate constitui pentru unii oameni o sursă a fericirii.

Comenius afirmă că jocul satisface nevoia de mișcare a copilului, stimulează nevoia de a trăi și lucra în colectivitate, dezvoltă inițiativa și perseverența.

Maria Montessori apreciază că jocul trebuie să fie o activitate prin care copilul se pregătește pentru viață, în care cunoaște și experimentează viața reală.

teorii despre joc

I. TEORII BIOANTROPOLOGICE FIZICE : sunt focalizate în special pe identificarea originii, a cauzelor și a rolului practicării jocului pe parcursul diferitelor etape de creștere și sunt mai puțin axate pe aspecte de definire și caracterizare a jocului sau de stabilire a semnificațiilor acestuia pentru jucători.

1.Teoria surplusului de energie:

Schiller susține ideea că ființele tinere dețin o foarte mare cantitate de energie nervoasă ce nu poate fi consumată prin activități serioase. Acesta apreciază că tot ceea ce facem are ca punct de plecare „impulsul ludic”, intermediar între natural și spiritual.Herbert Spencer preia concepția lui Schiller despre manifestarea liberă a copilului prin joc, incluzând problema surplusului de energie într-un context biologic evoluționist mai larg. El apreciază că jocurile reprezintă o formă de exersare artificială a energiilor.

2. Teoria preexercițiului pentru viață

Gross a abordat jocul dintr-o perspectivă biologică, pe baza observațiilor sale naturaliste, și a analizat manifestările ludice la diverse specii de animale. Jocul reprezintă o pseudoactivitate, un mijloc de exersare a predispozițiilor native și un exercițiu pregătitor pentru viață.Acesta a constatat că nu există diferențe semnificative între jocul animalelor aflate la un nivel mai ridicat pe scara filogenetică și comportamentul ludic al copiilor.

3.Teoria jocului ca stimulent al creșterii

H. Carr consideră că jocul este un exercițiu cu rol în întreținerea instinctelor deja existente. Această concepție susține ideea existenței unei tendințe ludice ereditare, jocul fiind activitatea care îi asigură organismului stimularea necesară creșterii și dezvoltării organelor, inclusiv cea a sistemului nervos, care la naștere și în primii ani de viață nu au încă structura definitivă care să le asigure o funcționare optimă.

4.Teoria exercițiului complementar

În percepția lui K. Lange, jocul are rolul să trezească instinctele și tendințele latente din oameni atunci când nu există trebuințe care să-i stimuleze, semnificând într-o formă primară o activitate ce facilitează procesul creșterii și al dezvoltării somatice.Jocul restabilește echilibrul psihologic al celor care se joacă, prin faptul că poate să completeze ceea ce îi lipsește vieții serioase a acestora, nu doar în cazul copiilor, ci și în cazul adulților.

5.Teoria atavismului (recapitulării):

Stanley Hall explică apariția și specificul jocului în baza legii biogenetice a lui Haeckel, care apreciază că noile caracteristici apar abia după epuizarea celor vechi, manifestându-se o ordine precisă în apariția lor. Adaptată de Hall, această lege conduce la concluzia că dezvoltarea copilului este o formă de repetare a evoluției speciei umane. În acest context, jocul reproduce caracteristici ale perioadei preistorice parcurse de umanitate(luptele, vânătoarea, construirea de adăposturi).

6.Teoria recreerii (odihnei)

Schaller prezintă pe larg ideea conform căreia jocul este o modalitate de recreere, specifică ființelor vii, dar mai cu seamă omului, care contribuie la relaxarea și detensionarea atât a corpului, cât și a spiritului. Prin joc, organismul se încarcă cu energie și elimină stările de oboseală sau de plictiseală.Lazarus afirmă că prin joc organismul se reface, acesta devine necesar în urma unor activități mai puțin agreabile, obositoare, pe care copilul trebuie să le realizeze (învățare, muncă). Lazarus spune că jocul este folosit ca recompensă pentru copiii care au finalizat anumite activități de învățare (activitate de scriere.)

Teorii bioantropologice culturale

Aceste teorii au fost analizate din prisma impactului condițiilor socioculturale asupra dezvoltării personalității și a evoluției sociale a copilului, a modelării și învățării sociale.

Johan Huizinga consideră că jocul trebuie să se desfășoare după reguli acceptate de bunăvoie, în limitele unui timp și ale unui spațiu determinate anume, care creează voioșie, relaxare, extaz și care conduce la relații colective.

E. Erikson consideră că în copilăria mică, jocurile nu implică scopuri reale, ci dorința de realizare a acestora. Adoptând scopuri practice în joc, copiii se vor comporta conform modelelor realității oferite prin intermediul adulților.

Roger Caillois identifică o multitudine de jocuri pe care le clasifică în 2 categorii largi, divizate în câte alte două subcategorii:

• Jocurile de tip competiție și jocurile de tip noroc - corespunzătoare categoriei Paidia.
• Jocurile de tip simulacru și jocurile de tip vertij - corespunzătoare categoriei Ludus.

Roger a vizat o anumită ordine în cadrul clasificării, astfel încât, pe măsură ce copilul evoluează, jocurile specifice categoriei Paidia descresc constant și se amplifică manifestarea jocurilor specifice categoriei Ludus.

Teorii psihosociologice (funcționaliste)

Teoriile psihosociologice asupra jocului aduc în prim-plan rolul acestuia pentru dezvoltarea psihologică și socială a copilului, vizând planurile afectelor, cogniției, personalității.

Teorii afective

Psihanaliștii apreciau că jocul este un diagnostic al dezvoltării, deoarece prin tipul și creativitatea jocului se poate recunoaște dezvoltarea normală a copilului sau eventualele tulburări. Pentru o diagnosticare corectă trebuie urmărite aspecte precum modul în care se joacă copilul, obiectele/jucăriile cu care se joacă, activismul, creativitatea în rezolvarea problemelor, relaționarea cu ceilalți, prezența agresivității.

Karl Buhler a conceput teoria plăcerii funcționale, axată pe ideea că motivul principal pentru care copilul se joacă este starea de bine, dar și bucuria de a anticipa rezultatul activității. Teoria sa a avut parte și de critici, raportate la faptul că numeroase jocuri practicate de copii provoacă și durere, insatisfacție, oboseală, iar aceste elemente nu împiedică copiii să continue să se joace.

Sigmund Freud a constatat faptul că prin intermediul jocului, copilul își consumă tensiunile sau stările afective negative, reducând riscul de a dezvolta vreo nevroză specifică vârstei copilăriei. În acest fel, jocul este un mijloc terapeutic natural și un mecanism de apărare și de control al comportamentului.

Teorii cognitiviste și sociocognitiviste

• Aceste teorii susțin rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii, dar scot în evidență și contribuția factorului social în construcția mecanismelor psihice.

1. Arnold Gessel susține că jocul este relevant pentru dezvoltare și reprezintă un mijloc de socializare. Astfel, Gessel nu ia în considerare doar factorii strict psihologici cu rol în dezvoltare, ci apreciază că socioculturalul influențează într-un anumit grad geneza și funcționarea jocului.

Vîgotski a elaborat teoria constructivismului social, în care realizează o etapizare a vârstelor de dezvoltare umană, apreciind că perioada aflată între 2-7 ani corespunde stadiului de joc. Adulții trebuie să-i asigure copilului activități deasupra nivelului său de dezvoltare, corespunzătoare conceptului de zonă a proximei dezvoltări. Pentru a oferi activităților ludice o funcție formativă, trebuie respectate particularitățile de vârstă a copilului.

Teorii sociologizante

• Aceste teorii sunt axate pe analiza impactului condițiilor sociale, culturale și a factorilor de mediu asupra jocului.

• Ușinski apreciază că importanța jocului pentru dezvoltarea copilului este dată de independența pe care acesta o oferă. Doar printr-un joc original, creat de copil în baza propriei imaginații, care provoacă și stimulează interesul, se creează premisele dezvoltării sale psihice.

• Claparède enumeră funcțiile care consideră că le îndeplinește jocul: de realizare a Eului și de manifestare liberă a personalității, de perpetuare culturală, de formare a conduitelor sociale, de divertisment și relaxare. Toate aceste funcții demonstrează că jocul este un mijloc complex de realizare de sine și este, în același timp, o activitate distractivă.

Jocurile digitale în procesul instructiv-educativ

• Jucătorul are de atins obiective clar definite;
• Atât sarcina de învăţare cât şi provocarea cerută de joc necesită întreaga lor atenţie;
• Jocul cu succes cât şi învăţarea cu rezultate bune presupun un grad anume de efort şi abilitatea de a rezolva problemele apărute;
• Jucătorii, ca şi elevii, nu au voie să fie nici suprasolicitaţi, nici subsolicitaţi, pentru a-şi menţine motivaţia;
• Complexitatea sarcinii de îndeplinit sau a provocării creşte odată cu avansarea în joc sau învăţare;
• Jucătorii şi elevii primesc un feedback cu privire la ceea ce au realizat. Prin acesta se observă imediat progresul.

Învățarea e un proces activ, experimental, pentru că tinerii se dezvoltă cel mai bine când propun, testează, se joacă, construiesc și îmbunătățesc lucruri - totul, în timp ce se bucură de experiența pozitivă a progresului.

1. Island Saver- Jocul care îi învață educație financiară și protecția mediului, îmbinând rezolvarea de probleme și gândirea strategică. Totul se petrece pe o insulă tropicală plină de culoare, în care personajul are misiunea de a curăța insula de gunoaie, dar și de a hrăni animalele și a uda plantele, eforturi pentru care primești monede. Cu acești bani, personajul trebuie să plătească taxe, să gestioneze un cont bancar și să economisească.

2. MINECRAFT - Jocul care îi învață rezolvarea de probleme, gândire algoritmică și logică, colaborare, răbdare, creativitate, gândire flexibilă, vederea în spațiu și design grafic.

Minecraft este un univers virtual care permite învățarea prin joc: jucătorii pot crea lumi 3D din blocuri colorate în funcție de imaginația lor, pe măsură ce explorează și strâng diferite resurse pentru a reuși. Copiii pot învăța cum să creeze noi lumi misterioase și hărți pline de surprize și comori, dar și cum să colaboreze. Învățarea prin joc transformă rezolvarea de probleme într-o activitate distractivă, iar eșecul este văzut ca o provocare necesară pentru a progresa

3. ROBLOX - Jocul care îi învață abilități de programare și design, abilități antreprenoriale, rezolvarea de probleme, creativitate, gândire algoritmică, lucru în echipă, gândire flexibilă, vederea în spațiu.

Roblox este o platformă online de multiplayer gaming care se poate dovedi foarte benefică pentru tineri de orice vârstă. Aceștia pot juca sau crea diferite lumi 3D pe care să le joace și ceilalți. Poți încerca jocuri în care înveți cum să-ți găsești un job și să te întreții, să faci diferite activități ca în viața reală, cum să crești o echipă sau un business și chiar să adopți și să crești un animal de companie.

4. POPTROPICA - Jocul care îi învață alfabetizare digitală, rezolvarea de probleme, creativitate, logică, gândire flexibilă, gândire critică, altruism, cooperare.

Poptropica este apreciat de părinți și copii deopotrivă. Este joc online special conceput pentru copiii care pot să exploreze și să călătorească, să joace în competiție și să comunice liber, într-un mediu foarte sigur și prietenos. Copiii creează un personaj „Poptropican” pentru a călători în Insulele jocului și a explora lumea virtuală. Abilitățile de rezolvare a problemelor, gândirea critică și logica sunt perfecționate pe măsură ce copiii descoperă și rezolvă mistere unice de pe insulă.

Bibliografie

1. Pedagogia jocului și a activităților ludice-Horațiu Catalano; Ion Albulescu

2. Jocuri didactice pentru formarea şi dezvoltarea unor competenţe la elevii din clasele învăţământului primar- Alexandrina Dumitru, Viorel George Dumitru

3.https://www.teachtoday.de/ro/Informare/Jocuri_digitale/2526_nv_area_prin_joc.htm

4. https://www.logiscool.com/ro/blog/ghid/jocuri-educative-copii