Nutriția la om

Nutriția la om

A realizat Fodor Alina, gr.AM-22

Alimentele și semnificație lor pentru organism

Igiena, disfuncțiile și maladiile sistemului digestiv

Cuprins

Sistemul digestiv la om

Alimente sunt denumite produsele sau substanțele care constituie hrană pentru om. Fiind consumate, acestea sunt supuse transformărilor mecanice și enzimatice cu eliberare de energie, necesară activității vitale ale omului și substanțe organice simple, utilizate la sinteza compușilor organici proprii, semnificativi pentru creșterea organismului, regenerarea țesuturilor, formarea substanțelor de rezervă etc

Alimentele furnizează organismului uman nutrienții esențiali: substanțe organice (glucide sau carbohidrați, proteine, grăsimi, vitamine etc.), substanțe minerale și apa.

Alimentele

Glucidele simple includ monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza) și dizaharide (zaharoza, lactoza, maltoza). Ele se mai numesc „rapide”, deoarece sunt absorbite imediat în sânge (cu excepția fructozei) și stimulează secreția insulinei.

Glucidele compuse (polizaharidele) din alimente sunt reprezentate preponderent de amidon și glicogen. Ele se absorb lent, deoarece trebuie mai întâi descompuse de enzime, de aceea se numesc „glucide lente”. Eliberarea progresivă a glucozei din polizaharide contribuie la o sinteză lentă a insulinei.

Glucide

Glucidele reprezintă cea mai accesibilă sursă de energie și asigură 50–55% din aportul energetic total. Glucidele, pe care omul le primește în organism odată cu alimentele, sunt de două tipuri, simple și compuse, și îndeplinesc două funcții de bază, energetică și structurală.

Surse alimentare de lipide

Rolul lipidelor:

• structural, reprezentând componentul principal al membranelor biologice (fosfolipidele)
• funcțional, fiind necesare în propagarea impulsului nervos și în absorbția nutrienților;
• energetic, în urma degradării degajă energie.

Lipide

Lipidele alung în organismul omului cu alimentele de origine animală și vegetală

Clasificarea alimentelor în funcție de valoarea biologică a proteinelor

Ele au rol:

• structural, fiind necesare pentru creșterea și refacerea țesuturilor;
• funcțional, deoarece fac parte din structura enzimelor, hormonilor, anticorpilor;
• energetic, fiind degradate, produc energie.

Alimentele se deosebesc după conținutul proteinelor complete și incomplete

Proteine

Proteinele din alimente sunt necesare organismului omului și sunt indispensabile în alimentație.

Surse alimentare de vitamine

• sporesc rezistența organismului la infecții;
• participă în reacțiile de metabolizare a proteinelor, glucidelor, lipidelor;
• iau parte la procesele de sinteză a acizilor nucleici, nucleoproteinelor, enzimelor etc.
• manifestă efecte antioxidante;
• împiedică formarea ateroamelor pe suprafața vaselor sangvine.

Vitamine

Vitaminele sunt substanțe organice care realizează o serie de funcții metabolice:

Sistemul digestiv

Sistemul digestiv reprezintă un complex de organe, care asigură digestia alimentelor, absorbţia substanţelor nutritive şi evacuarea resturilor nedigerabile. El este constituit din trei părţi: cavitatea bucală, tubul digestiv şi glandele anexe

Cavitatea bucală realizează:

• digestia mecanică a alimentelor: ingestia, măcinarea prin masticaţie şi umectarea lor cu salivă;
• transportul (deglutiţia) bolului alimentar prin acţiunea limbii şi a muşchilor faringelui în esofag;
• inițierea digestiei chimice a glucidelor sub acţiunea enzimelor salivare;
• funcții respiratorii (prin cavitatea bucală aerul pătrunde din mediul extern în faringe, apoi în laringe), de fonaţie (poziţia, mişcarea şi contracţia limbii intervin la emiterea sunetelor) și gustative.

Cavitatea bucală este primul segment al sistemului digestiv, ce comunică cu mediul extern prin orificiul bucal şi cu faringele prin orificiul bucofaringian. În cavitatea bucală sunt localizaţi dinţii (organele pasive) şi limba, care, împreună cu muşchii masticatori, formează aparatul masticator (organe active).

Cavitatea bucală

Limba (lat.: Lingua, grec.: Glossa) este un organ musculos, acoperit de mucoasă, foarte mobil, cu sensibilitate tactilă mare, aflat în cavitatea bucală. Funcțiile limbii: -perceperea gustului -vorbire articulată -deglutiție -masticație -formarea bolului alimentar

Dinţii. Totalitatea dinţilor formează dentiţia, care la om este de două tipuri: temporară (dentiţia de lapte) şi permanentă (definitivă). În corespundere cu forma coroanei, numărul rădăcinilor şi funcţia pe care o realizează, dinţii au fost clasificaţi în: incisivi (I), canini (C), premolari (PM) şi molari (M).

Limba este tapetată cu o mucoasă care are 5 feluri de papile:-conice -foliate -fungiforme -filiforme -valiate

Limba și dinții

Tubul digestiv

Tubul digestiv reprezintă un canal lung (cca 8–10 m), deschis la extremităţi prin orificiul bucal (extremitatea anterioară) şi orificiul anal (extremitatea inferioară). El este format din faringe, esofag, stomac, intestinul subţire, intestinul gros

Faringele reprezintă segmentul tubului digestiv, la nivelul căruia se intersectează calea respiratorie şi calea digestivă. Partea lui inferioară este situată în spatele laringelui.

Esofagul este un tub cu lungimea de 25–30 cm, care se întinde de la faringe la stomac, cu care comunică printr-un orificiu numit cardie.

Faringele și esofagul

Stomacul

Stomacul este situat în cavitatea abdominală, imediat sub diafragmă. El are aspectul unui sac muscular gol, de aproximativ 25 cm lungime, care poate încorpora cca 3 litri de alimente. Când stomacul este gol, țesuturile sale se plisează, într-un mod asemănător unui acordeon închis. Pe măsură ce stomacul se umple și se dilată, pliurile dispar treptat. Digestia stomacală durează în mod obișnuit cca 2 ore, iar pentru a procesa o masă copioasă, bogată în grăsimi, sunt necesare cca 4–6 ore

Intestinul subțire și intestinul gros

Intestinul subţire este cel mai lung segment al tubului digestiv, care porneşte la nivelul orificiului piloric, posedă o valvulă pilorică deschisă spre intestin, astfel împiedicând întoarcerea alimentelor în stomac. Intestinul subţire poate fi împărţit în duoden şi intestinul mezenterial format din jejun şi ileon.

Intestinul gros se începe în fosa iliacă dreaptă , de la orificiul ileocecal și se termină în regiunea bazinului mic cu orificiul amal al rectului. Are o lungime de cca 1,7 m şi este format din trei părţi: cecul, colonul şi rectul.

Vezica biliară

Ficatul

Pancreasul

Ficatul este cea mai mare glandă exocrină a organismului uman. Ea are greutatea de cca 1,5 kg și este localizată în partea dreaptă, imediat sub diafragmă

Pancreasul exocrin este alcătuit din acini glandulari care, unindu-se, formează lobuli. Fiecare acin posedă un canalicul excretor ce confluează și formează două canale mari (Santorini și Wirsung ) care se deschid în duoden

Vezica biliară (sau colecistul) este un rezervor temporar al bilei, situat în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului. Vezica este specifică vertebratelor. Este unită cu ficatul, de unde primește bila, și cu duodenul, unde o eliberează.

Igiena sistemului digestiv include un șir de reguli, respectarea cărora asigură păstrarea sănătății organelor digestive

Alimentația corectăConsumul alimentelor bogate în fibre asigură reglarea digestiei, menținerea greutății normale a corpului, prevenirea bolilor de inimă, a fluctuațiilor de zahăr din sânge și poate preveni chiar și apariția hemoroizilor. Evitarea alimentelor bogate în grăsimi, glucide, condimentate previne suprasolicitarea activității organelor digestive.

Alimentaţia incorectă(lipsa din alimente a substanţelor nutritive şi vitale, cât şi surplusul de substanţe nutritive) provoacă disfuncţii şi maladii ale aparatului digestiv şi ale altor sisteme ale corpului. De exemplu, hrana bogată în grăsimi (în special a celor de natură animală) contribuie la sporirea conţinutului de lipide în sânge şi, ca urmare, la formarea trombilor şi depunerea de grăsimi pe pereţii arterelor. Acestea pot cauza hipertensiunea arterială, accidente vasculare şi infarctul miocardic.

HidrtareaHidratarea este recomandată pentru activitatea normală a intestinului gros și pentru preîntâmpinarea constipației. E necesar de consumat 1,5 litri de lichide. Un pahar mare de apă băut pe stomacul gol va stimula intestinul și va ajuta la transferul mai ușor al bolului alimentar.

Mestecatul hraneiMestecatul hranei trebuie să fie lent, alimentele trebuie să fie bine mărunțite, ceea ce va facilita digestia gastrică.

Renunțarea la fumat și consumul exagerat de alcool. Fumatul slăbește valva musculară de la capătul esofagului, care poate duce la reflux gastroesofagian și arsuri gastrice. Fumătorii au riscuri mai mari de a dezvolta ulcer peptic și boala Crohn decât nefumătorii. Alcoolul interferează cu secreția de acid, mușchii stomacului și absorbția substanțelor nutritive. Consumul exagerat de alcool poate declanșa arsuri stomacale, diaree, afecțiuni hepatice, ciroza hepatică alcoolică, pancreatita acută, cancer esofagian etc.

Regimul alimentar Regimul alimentar prevede 3 mese pe zi și 2 gustări sănătoase. Fiind luate la ore fixe, acestea asigură activitatea ritmică a organelor digestive. Nu se mănânca vorbind la telefon sau privind televizorul, pentru că apare senzația de nesațietate.

Respectarea igienei personale și în bucătărieRespectarea igienei personale și în bucătărie preîntâmpină toxiinfecțiile alimentare care au ca simptome diareea, greața și vomitări. Mâinile, vesela, alimentele trebuie foarte bine spălate. Produsele alimentare trebuie păstrate la temperaturi optime. Este interzisă consumarea alimentelor nespălate sau neprelucrate termic. Pentru prepararea fructelor, legumelor și cărnii crude se vor utiliza ustensile și plăci de tocat diferite. Cele mai bune produse lactate sunt cele pasteurizate. Apa de băut trebuie să fie îmbuteliată sau consumată după ce a fost fiartă și apoi răcită.

Disfuncțiile și maladiile sistemului digestiv

1. Obezitatea se dezvoltă din cauza consumului exagerat de alimente calorice şi favorizează apariţia maladiilor sistemului vascular şi ale aparatului locomotor. La persoanele obeze are loc deformarea scheletului tălpilor, uzarea prematură a articulaţiilor, disfuncţii ale coloanei vertebrale etc.
2. Gastrita reprezintă inflamaţia mucoasei gastrice. Factorii de risc ce o cauzează sunt: consumul alimentelor alterate, prea reci sau prea fierbinţi, sensibilizante (de ex., ouă, lapte, fragi), alimentele insuficient masticate, abuzul de alcool, fumatul, acţiunea microbilor patogeni, acţiunea substanţelor chimice, dereglări ale sistemelor nervos, sangvin, imun etc., mesele neregulate cu intervale mari, administrarea sistematică a unor medicamente (de ex., aspirina) etc.

Apendicita

Apendicita reprezintă iritarea sau/şi inflamarea apendicelui vermicular, cauzată de microorganismele patogene, dereglările aprovizionării cu sânge, modificarea conţinutului apendicelui ca urmare a supraalimentării cu proteine sau a proceselor de putrefacţie. La copii apendicita se manifestă prin dureri persistente în regiunea ombilicală sau în tot abdomenul, vomitări, iar uneori şi diaree. Apendicita necesită intervenţie chirurgicală.

Hepatita

Hepatita – afecţiune inflamatorie a ficatului. În funcţie de modul de evoluţie şi particularităţile de manifestare, se deosebesc hepatita acută şi hepatita cronică

Profilaxia maladiilor provocate de alimentaţia incorectă prevede:

1. consumul alimentelor în stare proaspătă;
2. includerea în raţia alimentară a tuturor grupelor de substanţe (proteine, glucide, lipide etc.) necesare organismului omului în cantităţi optime;
3. respectarea regimului alimentar;
4. evitarea surmenajului şi a situaţiilor de stres;
5. evitarea consumului de alcool şi a fumatului;
6. respectarea regulilor de igienă personală pentru a preîntâmpina apariţia bolilor cauzate de viermii paraziți şi bacteriile patogene;
7. evitarea consumului alimentelor crude (carne, ouă), a fructelor şi legumelor nespălate;
8. evitarea consumului alimentelor cu termen de valabilitate expirat şi al alimentelor alterate.

Mulțumesc