Proiect ”Amintiri din copilărie”

Instituția Publică Liceul Teoretic „B.P.-Hasdeu”, or. Drochia

Proiect individual la limba și literatura română cu tema:”Evoluția lui Nică în bildungsromanul ”Amintiri din copilărie” de Ion Creangă”

Produs realizat de eleva clasei a XI-a „C”,Mădălina Grădinaru Profesor: Inga Mâțu

09.03.2021

Sumar:

Introducere-explicarea conceptului-cheie.............................................................slide 3 -prezentare generală............................................................................slide 4 Cuprins 1.Școala din Humulești........................................................................slide 5 2.Școala de la Broșteni.........................................................................slide 6 3.Casa părintească ...............................................................................slide 7 3.Școala Domnească din Târgul-Neamțului.........................................slide 9 4.Școala catihetică din Folticeni........................................................slide 10 5.Școala din Socola.............................................................................slide 11 Încheiere -concluzii personale............................................................................slide 12 -aprecieri critice...................................................................................slide 12

Explicarea conceptelor-cheie:

Copilărie

Evoluție

Bildungsroman

s.f.

s.f. (lat evolutio, -onis)

s.n. (Lat.)

Trecere printr-o serie de transformări, faze succesive spre o treaptă superioară.

1. Perioada vieții omenești de la naștere pînă la adolescență, vîrstă de copil; timpul cînd este cineva copil. 2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil; naivitate.

Roman care prezintă procesul de formare a unei personalități sub acțiunea educației și a experienței dobândite prin participarea la frământările vieții sociale.

Lucrarea autobiografică „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, întru-cât reprezintă evoluția de creștere și dezvoltare a lui Nică este considerată a fi un bildugsroman. Urmărind destinul personajului principal din primii ani de viață, găsindu-se la casa părintească din Humulești, alături de părinții Smăranda și Ștefan Creangă și ceilați frați și surori ai lui până la viața adolescentină, putem identifica parcursul școlar și alte întâmplări prin care Nică își formează personalitatea .

Prezentare

generală

1855-1859

1848-1849

18 52

Școala din Broșteni

Școala din Socola

Școala domnească din Târgul-Neamțului

Școala catihetică din Fălticeni

Școala din Humulești

Casa părintescă din Humulești

1854

1846

1850

școala din Humulești

Începând cu 1846, la vârsta de 7 ani, Nică începe studiul la școala primară din satul natal, construită, după cum se practica pe vremuri, pe lângă biserică „... și ce chilie durată s-a făcut la poarta bisericei pentru școală...”.

Băiatul învață să citească din ceaslov : „ ...căci, din bățul în care era așezată fila cu cruce-ajută și buchiile scrise de bădița Vasile pentru fiecare, am ajuns la trătaji, de la trătaji la ceaslov...”.

Educația și motivația pentru învățătură îl constituia „Calul Balan”, împreună cu „Sfântul Nicolae”. Copilul, speriat fiind de această pedeapsă , fugi acasă. Mai apoi, la insistența părintelui Ioan și la referirile lui la Smărăndița, pe care o plăcea, atutudinea lui față de invățătură s-a schimbat:„ ...și-mi ieu alte gânduri, alte măsuri; încep a mă da și la scris, si la făcut cadelnița în biserică, și la ținut isonul, de parcă eram băiet”.

Școala din Broșteni

Nică- 9 aniLa insistența mamei de a urma școala, pentru a-și îndeplini visul de a-l vedea preot, copilul a fost luat de catre bunicul său David Creangă la Școala din Broșteni „...am să ieu nepotul cu mine și am să-l duc la Broșteni, cu Dumitru al meu la profesorul Nicolai Nanu, de la școala lui baloș și-ți vedea voi ce-a scoate el din băiet...”

Acolo, Nică împreună cu Dumitru, fratele mamei sale, au fost lăsați în gazdă la o săteancă, Irinuca, ce trăia într-o cocioabă sărăcăcioasă și avea două capre râioase. Băiatul a avut parte de câteva neplăceri la școală, întru-cât au fost nevoiți să fie tunși cheli ”...și văzând profesorul că purtăm plete, a poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. Când am auzit noi una ca asta, am început a plânge cu zece rânduri de lacrimi...”. Pe langă aceasta, copii într-o dimineață, se trezesc bolnavi de râie de la caprele gazdei „Și unde nu ne trezim într-o bună dimineață plini ciucur de râie căprească...”. Astfel, ei nu au fost primiți la școală și stând acasă au reușit să dărâme casa Irinucăi , ca mai apoi să fugă la bunei în Pipirig.

Atâta timp cât Nică frecventase școala din Broșteni, a învățat rugăciunea „Îngerul a strigat”, cu care a făcut-o pe mama să fie foarte mândră de el, când a revenit acasă „Și în ziua de Paști am tras un „Îngerul a strigat” la biserică, de au rămas toți oamenii cu gurile căscate la mine, Și mamei îi venea să mă înghită de bucurie”.

Casa părintească din Humulești

11 ani Vremea însă trece pentru Nică „cu amăgele”, iar el creştea pe nesimţite.``Copilul, încălecat pe băţul său, gândeşte că se află călare pe un cal de cei mai straşnici, pe care aleargă, cu voie bună, şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul, şi răcneşte la el din toată inima, de-ţi ia auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băţ îşi descarcă mânia în toată puterea cuvântului...”. Aşa era Nică la „vârsta cea fericită”, şi aşa crede că au fost toţi copiii „de când îi lumea asta şi pământul, măcar să zică cine ce-o vrea”

„Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa”.

Bucurându-se încă de clipele minuante ale copilăriei, băiatul ca oricine altul de vârsta lui face pozne, găsindu-se la casa părinților săi, dar care au o influență asupra dezvoltării lui ca OM, dându-i o imagine asupra lumii și o doză de educație după fiecare poznă făcută.

1. O bună învățătură a primit copilul de la mama și în cazul „Smântânitul oalelor”, cand Nică fiind prins că mănâncă din oalele cu smântână, nu recunoaște, dând vina pe „strigoi” : „Urât mi -a fost în viaţa mea omul viclean şi lingău, drept să-ţi spun, dragul mamei! Şi să ştii de la mine că Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtişag, fie lucru de purtat, fie de-a mâncării, fie ori de ce-a fi”.

2.În urma ștrengăriile prezentate în cazul descris :„La cireșe” ajunge să fie pedepsit prin „o chelfaneală zdravană” de la tatăl său „De-amu să ştii că ţi-ai mâncat liftiria de la mine, spânzuratule! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu pe urma ta?”

3.”Pupăza din tei”, reprezintă și ea o etapă în evoluția lui Nică. Atunci se obsevă dorința copilului de a încerca ceva nou și ajunge cu pupăza la târg, imitând persoanele prezente la fața locului și chiar comercializând cu un bătrân asupra pasărei, dar odată ce este amenințat că va fi dus la tatăl său, se potolește și fuge spre casă : „Apoi încet-încet m-am furişat printre oameni, şi unde-am croit-o la fugă spre Humuleşti, uitându-mă înapoi să văd, nu mă ajunge moşneagul?”. Putem observa că copilul are deja o frică față de tatăl său ca să nu fie bătul .

4.Secvența ”La scăldat” oferă posibilitatea să observăm trecerea personajului de la tipul copilului șotios, la cela al copilului responsabil. Rugat fiind de mama să o ajute cu treburile casei, Nică a fugit la scăldat, dar a fost prins și pedepsit „Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ş-apoi atunci vom avea altă vorbă! Şi se tot duce”. După acestă întâmplare el devine ascultător și harnic și, astfel mama îl iartă.

Școala Domnească din Târgul-Neamțului

13 ani Eroul devine deja adolescent, înfăţişat urmându-şi drumul, ca elev la şcoala domnească din Târgul Neamţului, deschisă de Ghica-Vodă şi condusă de Părintele Isaia Duhu „La 1852, când s-a sfințit paraclisul spitalului din Târgul-Neamțului și s-a deschis școala domnească de acolo, eu, împreună cu alți băieți, isonari ai bisericii stam aproape de Ghica-vodă...„.

Școala Domnească din Târgul-neamțului (prezent)

Printre elevii de acolo era și Nică :”între care eram și eu, cel mai bun de hârjoană și slăvit de leneș ; leneș fără pereche mă făcusem...”.

Bătrânul olog Nionil îndemna pe învățăcei la carte „ să ne ținem de ceaslov și psaltire căci toate celelalte învățături, zicea el, sunt numai niște ereticii, care maimult amărăsc inima și tulbură sufletul omului”.

Părintele Isaia Duhu, profesorul lui Nică

Ajutaț de părinele Duhu, Nică , la fel ca și ceilalți elevi învăța „ câte oleacă de aritmetică, de geografie și din toate câte ceva, după priceperea noastră”.

Ștefănescu la școala catihetică din Folticeni

15 aniDesprinderea de sat se realizează pentru o perioadă mai lungă, urmărind procesul formării lui Nică, raporturile lui cu viaţa socială, cu ai săi colegi de școală, între care și vărul său: Ion Mogorogea, Gâtlan, Trăsnea, Oşlobanul, împreună cu care stătea în gazdă la Pavel Ciubotarul. Băiatul devine mai matur, așa încât cerea părinților, din propria inițiativă să fie dat la școală „ cihăiam pe mama să se puie pe lângă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet, macar că eram un ghibirdic și jumătate”.

În această perioadă pot fi observate careva schimbări petrecute la nivelul dezvoltării lui Nică, întru-cât apar printre primele sentimente de dragoste „nu era să las copila popei de la Folticenii-Vechi nemângâiată”. Băiatul suferă și schimbări fizice, având aspectul unui adolescent deja ”când mă uitam în oglindă, barbă și mustețe ca in palmă; și doar le pârleam eu într-o privire și e ungeam în toată sara cu său amestecat cu muc de lumânareși alună arsă...”.

Pe lângă acestea, Nică ajunge deja să participe la petreceri cu prietenii săi și cu moș Bodrângă ”și ne întărtăm la joc, știi colè, ca la vârsta aceea, de nici simțirăm când a trecut noaptea”, apoi urmând și vizitele la crâșmă „Cam pe înserate, ne luăm târâș, cu moș Bodrângă cu tot, și ne băgăm într-o cinstită crâșmă, la fata vornicului de la Rădășeni...”.Câteodată mai reveni și la învățătură ”Și ne punem, dragă Doamne, la învățat. Însă, fie vorba între noi, nu ne era a învăța, cum nu i-e câinelui a linge sare”

Nică, într-un fel, nu se simțea desprins încă în totalitate de perioada copilăriei pentru că la școală împreună cu colegii încă mai era năzbâtios ”...la școală...ne duceam și mai rar, dar nebunii știu că făceam de-ajuns”. Nici gustul de carte nu prea îl atrăgea ”Eu, ca și Mirăuță, nu mă prea osteneam până-ntr-atâta, să mor învățând; că doar nu-mi plângeau copiii acasă, nici dădusem catihetului cel poclon mare până pe-acolo”.

16 ani Odată cu desființarea catiheților, a început trecerea celor mai tineri dintre elevi, printre care si Nică, la Socola. Fiind nevoit la insistența mamei, de a părăsi satul natal cu toate frumusețile lui se accentuează o durere profundă care se revarsă asupra sufletului personajului ”Apoi lasă-ți, băiate, satul, cu tot farmecul frumuseților lui, și pasă de te du în loc străin și așa depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă!”.

Seminarul de la Socola

„Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăranul de la munte străinului la câmp şi pruncul dezlipit de la sânul mamei sale, aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti

Prin faptul că Nică este nevoit să părăsească satul Humulești în care a crescut și și-a petrecut cei mai frumoși ani din viață, se remarcă înstrăinarea lui de nevinovata vârstă a copilăriei, pe care el nu o putea accepta : „Ce necaz pe capul meu! Preoții noștri din sat n-au mai trepădat pe la Socola, și mila sfântului! nu-i încape cureaua de pântecoși ce sunt. D-apoi călugării, o adunătură de zamparagii dugliși, din toată lumea, cuibăriți prin mănăstire, ce nu ajung? Și eu să înșir atâtea școli: în Humulești, la Broșteni în crierii munților, în Neamț, la Fălticeni, și acum la Socola, pentru a căpăta voie să mă fac, ia, acolo, un popă prost, cu preoteasă și copii; prea mult mi se cere!...“

Sosirea la Socola, într-un târziu, noaptea şi rămânerea în căruţa lui Zaharia trasă „sub un plop mare”, deci sub cerul liber, simbolizează lumea necunoscută în care urmează să intre Nică şi în care se simte stingher.

Aprecieri critice:

Concluzie:

După părerea mea, opera autobiografică „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă reprezintă într-un mod deosebit și destul de atractiv viața lui Nică Creangă , evoluând de la casa părintească, la locul naşterii, până la depărtări tot mai mari, prin plecări tot mai lungi, devenite în cele din urmă călătorii în străina viață a omului matur. Acesta evoluează atât spiritual, cât și fizic de-a lungul desfășurării acțiunii, fiecare faptă, întâmplare, poznă având un rol inițiatic. Lucrarea crengiană este un bildungsroman, prezentând formarea și modelarea personalității băiatului. Întâmplările din viaţa sa sunt ,,evenimente de cunoaştere, fiindcă simbolizează încheierea unei etape (copilăria) şi începutul alteia (drumul spre maturitate).

"În ele este simbolizat destinul oricărui copil: de a face bucuria și supărarea părinților și de a o lua și el pe-ncetul pe același drum pe care l-au luat și-l vor lua toți. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune ori de jurnal care să configureze o complexitate sufletească nouă. Creangă povestește copilăria copilului universal. (...)” - George Călinescu