Clasificarea si utilizarea Ingrasamintelor Minerale.

Secrieru vlada

clasa 9a

Clasificarea si utilizarea Ingrasamintelor Minerale

Start

START

Ingrăşămintele sunt substanţele minerale sau organice simple sau compuse, naturale sau obţinute pe cale de sinteză, care se aplică sub formă solidă sau lichidă, în sol, la suprafaţa lui sau pe plantă, pentru completarea necesarului de ioni nutritivi şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de creştere şi dezvoltare a plantelor agricole, a facilitării descompunerii resturilor organice, a intensificării activităţii microbiologice şi a ridicării stării generale de fertilitate a solului, în scopul sporirii producţiei vegetale din punct de vedere cantitativ şi calitativ şi cu o perturbare minimă sau deloc a mediului ecologic.

Tipuri de îngrășăminte chimice

Îngrășămintele care conțin azotul sub formă nitrică (azotații de calciu, sodiu sau de potasiu) se remarcă prin solubilitatea foarte mare în apă. În aceste condiții, azotul nitric este foarte ușor transportat de apă, fie prin infiltrare în pânza freatică, fie prin spălare. La aplicare, azotul nitric rămâne în sol, de unde o parte este consumată de către plante, o alta intră în diferite reacții cu alte elemente din sol, iar a treia este levigatul (spălatul). Și îngrășămintele care conțin azotul în formă mixtă (amoniacală și nitrică), cum ar fi azotatul de amoniu, sunt deosebit de solubile în apă și se impun anumite precauții la păstrare, transport și manipulare, pentru că la temperaturi înalte există chiar riscul de explozie. Avantajul pe care îl oferă este că, la aplicarea acestora pe sol, plantele beneficiază de ambele forme ale azotului, cea nitrică și cea amoniacală. Se recomandă aplicarea sa pe solurile neutre și alcaline, iar pe cele acide și slab acide doar în doze mici și moderate sau odată cu amendarea calcică. Ureea este cel mai cunoscut îngrășământ care conține azot în formă amidică (ureică). Utilizarea sa implică solide cunoștințe de practică agricolă, pe de o parte pentru că la concentrații mai mari de 2% arde plantele, iar pe de altă parte poate polua foarte ușor, atât aerul, cât și apa.

Clasificarea ingrasamintelor chimice

Ingrasamintele chimice se obţin în urma prelucrării prin procedee fizice sau chimice a unor produse de natură anorganică. În functie de elementele nutritive pe care le conţin ca element de bază, acestea se împart în şase grupe principale: 1). Îngrăşămintele cu azot, se deosebesc după forma lor fizică în: solide şi lichide; după forma chimică sub care se găseşte azotul (amoniacală, nitrică, amidică), ca şi după gradul lui de accesibilitate pentru plante. Îngrăşămintele lichide cu azot sunt reprezentate de soluţii simple, soluţii cu tensiune de vapori scăzută sau ridicată, soluţii suprasaturate şi suspensii. Majoritatea sărurilor folosite ca îngrăşăminte cu azot sunt uşor solubile în apă. Sunt şi unele produse organice de condensare ce conţin azot şi care au o solubilitate redusă.

2). Îngrăşăminte cu fosfor. Din această grupă fac parte diferite săruri ale acizilor fosforici şi polifosforici.

3). Îngrăşămintele cu potasiu, cuprind diferite săruri cu potasiu, în special ale unor acizi tari (HCl, H2SO4) sau ale unor acizi slabi (H2CO3,H4SiO4, H2SiO3).

4). Îngrăşăminte cu macroelemente de ordin secundar , care conţin magneziu, sulf.

5). Îngrăşăminte cu microelemente, care conţin elementele ce se găsesc în plante < 0,01 % socotit la substanţa uscată. Acestea provin de obicei ca reziduuri de la diferite industrii, iar uneori ca produse chimice fabricate pentru cerinţele agriculturii.

6). Îngrăşăminte complexe şi mixte, conţin două sau mai multe elemente cu rol în nutriţia plantelor; îngrăşămintele complexe se obţin prin reacţii chimice, iar cele mixte, prin amestec.

Specializarea principală a îngrășămintelor minerale este de a furniza plantelor substanțe utile la o anumită perioadă de dezvoltare. În timpul creșterii plantelor, este nevoie de o cantitate mare de azot, iar în perioada de înflorire și fructare sunt necesare potasiu și fosfor

Prezența îngrășămintelor minerale în diferite forme face posibilă refacerea oricăror plante în perioada de dezvoltare necesară pentru acestea

Îngrășămintele minerale vin în două forme:

• Solid (granule sau pulbere). Introdus direct în sol. Pentru culturile de grădină, granulele sunt mai eficiente pentru a face folosind o semănătoare. Pentru ghivece și plante de uz casnic este folosit un baston subțire. Pudra poate fi aplicată superficial, slăbind ușor solul.

Azotul reprezintă unul dintre elementele fără de care viața, în general, și dezvoltarea plantelor, în special, ar fi imposibilă. În linii mari, azotul are aceeași importanță pentru plante cum are hrana de calitate pentru oameni.

Indiferent de sursă sau modul de aplicare, o parte din azotul utilizat în agricultură este dizolvat de apa provenită din precipitații și este transportat în stratul freatic sau direct în râuri, lacuri sau mări

• Lichid (amoniac, apă amoniacală). Îngrășământul în această formă este fabricat imediat înainte de aplicarea pe sol. O substanță lichidă făcută anterior poate pierde proprietăți utile. Introdus prin turnarea în jurul plantei.

Ingrasaminte minerale

Ingrăşăminte minerale - compuşi anorganici care conţin substanţe nutritive necesare pentru plante. Îngrăşămintele chimice conţin substanţe nutritive în formă de săruri minerale diferite. În funcţie de ce elemente nutritive sunt conţinute în ele, îngrăşămintele sunt împărţite în simple şi complexe. Simplă (unică) conţine unul dintr-o baterie adica un singur element. Acestea includ fosfor, azot, potasiu şi îngrăşăminte micronutrient. Complexe sau multilaterale, îngrăşămintele conţin două sau mai multe substanţe nutritive importante.