VOINTA

Proiect psihologie

VOINTA

Armasar Vanessa si Craciun Maria

DEFINITIE

Voința este un concept filozofic si este foarte importantă în cadrul dezvoltării personale. Reprezintă capacitatea de a transforma intenția în acțiune, chiar dacă se întrevăd dificultăți în obținerea lucrului dorit. Este puterea care dă impulsul de a porni la drum și concentrarea de forțe fizice și psihice pentru a pune lucrurile în mișcare. Un exemplu de „aplicare” a voinței este încercarea de a lăsa fumatul sau a scăpa de alte vicii. Voința este procesul psihic care se manifestă prin acțiuni conștiente îndreptate spre realizarea unor scopuri stabilite. Actele de voință sunt determinate de cauze exterioare, de condițiile de viață și de educație ale persoanei. Voința stă la baza oricarui act exterior conștient, astfel, în lipsa ei, făptuitorul nu răspunde penal pentru fapta săvârșită.

Înainte de a beneficia de voință, trebuiesc parcurse câteva etape:

• alegerea obiectivului dorit
• crearea unui „plan de atac”
• executarea planului
• verificarea rezultatului obtinut si formularea unor concluzii

ROLUL VOINTEI

Vointa este necesara pentru realizarea actiunilor dificile sau neatractive. Atunci cand pentru reusita actiunii trebuie sa depunem un anumit efort voluntar, spunem ca actiunea are un caracter voluntar. Capacitatea de a depune efort voluntar depinde atat de educatie cat si de unele particularitati ale sistemului nervos central. Vointa nu este un dat, un har ci se cultiva de mic copil pe parcursul intregii vieti.

Oamenii cu o vointa puternica sunt activi, au initiativa, sunt independenti, actioneaza in conformitate cu convingerile personale si nu se lasa influentati de altii fara motive serioase. Acestia au incredere in capacitatile proprii, de aceea in situatii dificile pot lua repede o decizie. Oamenii cu vointa puternica sunt perseverenti, ei pot urmari timp indelungat scopul pe care si l-au propus fara sa se lase descurajati de greutati. De asemenea, ei nu se lasa condusi de impulsuri momentane, alegand dintre toate actiunile care pot fi realizate la un moment dat pe cea care are o semnificatie mai mare, chiar daca aceasta este mai dificila sau mai neplacuta.

Oamenii cu o vointa slaba dimpotriva, sunt pasivi, nu au initiativa, sunt dependenti, au mereu nevoie de ajutor, de sfaturi pentru ca nu se descurca singuri. Sunt influentabili, nu au pareri personale si de aceea adopta cu usurinta parerile altora. Ei nu sunt perseverenti, abandoneaza actiunea inceputa la primele greutati. Vointa slaba se poate manifesta si prin nehotarare, capacitate redusa de a lua decizii, oscilatii indelungate si nejustificate intre diferite scopuri

Voința nu poate fi susținută la cote maxime la nesfârșit, fiind de obicei temporară. Menținerea voinței necesită o concentrare deosebită, este foarte obositoare și de aceea foarte greu de menținut, de obicei apar alte lucruri care vor distrage concentrarea. Pentru a nu pierde concentrarea trebuiesc folosite o serie de metode pentru a menține voința la cote maxime. Rezultatul este mai bun atunci când în loc să fie folosită voința direct în lupta cu problemele, aceasta este folosită în principal în lupta cu transformarea mediului, a obstacolelor sociale și a obiceiurilor.

Actiunile foarte simple, automatizate se pot realiza si fara depunerea unui efort voluntar. Avem nevoie de vointa atunci cand efectuam actiuni complexe, dificile, care implica un mare efort fizic sau intelectual, sau dimpotriva, actiuni care nu ne intereseaza, ne plictisesc. Cu ajutorul vointei ne mobilizam ca sa infrangem obstacolele existente. Exista si situatii in care avem nevoie de vointa tocmai ca sa nu facem anumite actiuni.

In unele cazuri vointa este necesara pentru inceperea unei actiuni si continuarea ei in ciuda obstacolelor care apar, pana la atingerea scopului. In aceste cazuri vorbim despre vointa activa sau pozitiva. In alte cazuri vointa este necesara pentru amanarea sau oprirea unor actiuni care ar avea consecinte nedorite. Prin vointa ne mentinem calmul, ne autocontrolam. Aceasta forma a vointei se numeste vointa inhibitoare sau negativa.

Obstacolele care pot sa apara in timpul activitatii pot fi de natura externa sau interna. Cele de natura externa se datoreaza persoanelor sau evenimentelor din jur. Cele interne pot fi oboseala, boala, plictiseala, lipsa de motivatie, lipsa deprinderilor necesare. Obstacolul are un caracter relativ. Ceea ce pentru un om este un obstacol de netrecut, pentru altul nu este un obstacol. Marimea obstacolului depinde de relatia dintre posibilitatile omului si conditiile activitatii.

Reusita intr-o activitate depinde de masura in care ne-am mobilizat fortele pentru a face fata solicitarilor. Dar intensitatea mobilizarii depinde de modul in care anticipam marimea obstacolelor cu care ne vom confrunta in timpul actiunii. Daca obstacolul este subapreciat, atunci nu vom fi suficient de mobilizati, nu vom depune efortul necesar si putem avea un esec. Daca obstacolul este supraapreciat, mobilizarea va fi prea mare, vom fi supramotivati, exagerat de incordati, ceea ce va ingreuna concentrarea atentiei, va duce la agitatie, dezorganizare si esec. Intr-o situatie de acest fel nici succesul nu mai produce satisfactie. Deci, pentru succesul actiunii, este foarte important ca obstacolul sa fie apreciat relativ corect.

Calitatile vointei

Cele mai importante calitati sunt: -puterea de vointa -independenta -perseverenta -promptitudinea luarii hotararii -autocontrolul

VA MULTUMIM!