Want to create interactive content? It’s easy in Genially!
De-a v-ați ascuns...
valentinachelu2224
Created on November 19, 2020
Fișă de lucru
Start designing with a free template
Discover more than 1500 professional designs like these:
View
Psychedelic Presentation
View
Chalkboard Presentation
View
Witchcraft Presentation
View
Sketchbook Presentation
View
Genial Storytale Presentation
View
Vaporwave presentation
View
Animated Sketch Presentation
Transcript
DE-A V-AȚI ASCUNS...
de Tudor Arghezi
Poezia face parte din volumul „Cuvinte potrivite”
publicat în 1927
Audiați versurile argheziene în interpretarea magistrală a lui Tudor Gheorghe
VIDEO
Alege din definițiile de mai sus ale termenului polisemantic „joc” pe aceea/acelea care crezi că se potrivesc contextului arghezian dat.
Majoritatea comentatorilor operei lui Tudor Arghezi au evidentiat dimensiunea ludică a creației sale. Creația, existența, dragostea, moartea, poezia sunt, pentru poet, ipostazele unui joc cosmic, pe care fiecare îl joacă cu inocență și naivitate.
Astfel, în poezia „De-a v-ați ascuns”, viziunea înfricoșătoare a morții e înlocuită de un mit al jocului de-a moartea, ca formă poetică de exprimare a atitudinii în fața extincției universale.
Problematica morţii este abordată printr-un testament,care ia forma poetică a unui monolog liric
Ludicul constituie vectorul principal al poeticii argheziene.
Ștefan Augustin Doinaș
Care este rolul enumerației din strofa a doua?
Care este rolul repetiției adverbului „odată" ?
Ce semnificație are cuvântul „ciudat”?
„Dragii mei, o să mă joc odatăCu voi, de-a ceva ciudat.Nu știu când o să fie asta, tată,Dar, hotărât, o să ne jucăm odată,Odată, poate, după scăpătat.
E un joc viclean de bătrâni Cu copii, ca voi, cu fetițe ca tine, Joc de slugi și joc de stăpâni, Joc de păsări, de flori, de câni, Și fiecare îl joacă bine..
Explicați semnificația enumerației din strofa a treia.
Ce atitudine exprimă eul liric în strofa a patra?
Ne vom iubi, negreșit, mereu Strânși bucuroși la masă, Subt coviltirile lui Dumnezeu. Într-o zi piciorul va rămâne greu, Mâna stângace, ochiul sleit, limba scămoasă.
.Jocul începe încet, ca un vânt. Eu o să râd și o să tac, O să mă culc la pământ. O să stau fără cuvânt, De pildă, lângă copac.
Care e semnificația faptului că eul liric face o aluzie religioasă?
Ce semnificație are metafora „lutul afânat sau tare”?
E jocul sfintelor Scripturi. Așa s-a jucat și domnul nostru Isus Hristos Și alții, prinși de friguri și de călduri, Care din câteva sfinte tremurături Au isprăvit jocul, frumos.
Voi să nu vă mâhniți tare Când mă vor lua și duce departe Și-mi vor face un fel de înmormântare În lutul afânat sau tare. Așa e jocul, începe cu moarte.
+info
+info
Care este motivul aluziei la personajul biblic, Lazăr?
”Știind că și Lazăr a înviat,Voi să nu vă mâhniți, s-așteptați,Ca și cum nu s-a întâmplatNimic prea nou și prea ciudat.Acolo, voi gândi la jocul nostru, printre frați.
Tata s-a îngrijit de voi, V-a lăsat vite, hambare,Pășune, bordeie și oi, Pentru tot soiul de nevoiȘi pentru mâncare.
Ce va rămâne în urma omului după moarte?
Ce semnificație acordați acestei „întoarceri” la care se referă eul liric?
Toți vor învia, toți se vor întoarceÎntr-o zi, acasă, la copii,La nevasta care plânge și toarce,La văcuțe, la mioarce,Ca oamenii gospodari și vii.
Voi creșteți, dragii mei, sănătoși,Voinici, zglobii, cu voie bună, Cum am apucat din moși-strămoși.Deocamdată, feții mei frumoși,O să lipsească tata vreo lună.
Ce înțelesuri desprindeți din aceste versuri?
Apoi, o să fie o întârziere, Și alta, și pe urmă altă. Tata nu o să mai aibă putere Să vie pe jos, în timpul cât se cere Din lumea cealaltă.
Care este cauza „înârzierii” tatălui?
Interpretați versurile
Și, voi ați crescut mari,V-ați căpătuit,V-ați făcut cărturari,Mama-mpletește ciorapi și pieptari,Și tata nu a mai venit...
Puii mei, bobocii mei, copiii mei!Așa este jocul.Îl joci în doi, în trei,Îl joci în câte câți vrei.Arde-l-ar focul!”
Ce semnificație are imprecația finală?
În acest joc „de-a v-ați ascuns”care antrenează întreaga umanitate, fiecare rămâne singur în fața propriei treceri în neființă.