CHIRIȚA ÎN PROVINȚIE - VASILE ALECSANDRI

Statutul social

Chirița este o mică boieroaică de provincie, care vrea să parvină în lumea bună a „capitalei” de la mijlocul secolului 19, să fie asemenea femeilor din marea boierime. Pentru că soțul ei obține isprăvnicia ținutului, devine „isprăvniceasă”. Se pare că personajul este inspirat din realitate. Alecsandri, în tinerețea sa, ar fi cerut în căsătorie pe una dintre fiicele unei boieroaice de țară (Anastasia Greceanu), dar nu a fost bine primit, a fost chiar refuzat, pe motiv că ar fi un „scriitoraș” și un „coate-goale”. Ca răzbunare, el a scris piesele ce o aveau ca eroină principală pe Coana Chirița (Anastasia Greceanu). Deține, alături de soțul ei, moşia Bârzoieni. Când Grigori Bârzoi obține isprăvnicia ținutului, veniturile familiei se rotunjesc, datorită peşcheşurilor primite de ispravnic (prefect). Chirița este mama a trei copii: două fete (Calipsița și Aristița, căsătorite, cu trei ani în urmă, cu boiernaşii de țară Brustur și Cociurlă) şi un băiat de 14 ani, Guliță. Chirița este o persoană foarte sociabilă, organizând petreceri cu prietenii. Una dintre dovezi este întâlnirea de la sfârşitul textului, pentru a serba plecarea sa la Paris (cu paşaport de baroană) şi logodna Luluței cu Guliță.

Statutul moral

Tipologia personajului

Statutul psihologic

Chiriţa în provinţiede Vasile Alecsandri

Prin Chiriţa, Vasile Alecsandri a creat tipul boieroaicei provinciale, dornică să parvină în lumea mondenă a capitalei (Iaşi) de la mijlocul secolului al XIX-lea. În realizarea personajului autorul a utilizat elemente ale tipologiei comediei clasice, proiectate pe fundalul autohton. Ridicolul personajului este o consecinţă a discrepanţei dintre esenţă şi aparenţă, dintre ceea ce Chiriţa este în realitate şi ceea ce vrea să pară în ochii celorlalţi. Vrând să fie „modernă”, Chiriţa învaţă limba franceză, anagajează un profesor de franceză pentru fiul ei Guliţă, călăreşte ca o „armazoană”, fumează. Limbajul ei împestriţat o caracterizează, o prezintă în esenţa ei: superficială, cu o spoială de cultură, o snoabă. În vorbirea ei se amestecă moldovenisme („şăpte”, „cumnăţâcă”, „tăietă”), construcţii populare („nu dau tătarii”), franţuzisme („monsiu”). Boieroaică bătrână şi necioplită, plină de fumuri, Chiriţa este un personaj cu trăsături îngroşate, caricaturale, dar care este totuşi simpatică prin firea volubilă, prin slăbiciunile ei materne.

Chirita, un personaj ridicol, dornic de a parveni, simbol al snobismului, inculturii și al parvenismului.

Prin Chiriţa, Vasile Alecsandri a creat tipul boieroaicei provinciale, dornică să parvină în lumea mondenă a capitalei (Iaşi) de la mijlocul secolului al XIX-lea. În realizarea personajului autorul a utilizat elemente ale tipologiei comediei clasice, proiectate pe fundalul autohton. Ridicolul personajului este o consecinţă a discrepanţei dintre esenţă şi aparenţă, dintre ceea ce Chiriţa este în realitate şi ceea ce vrea să pară în ochii celorlalţi. Vrând să fie „modernă”, Chiriţa învaţă limba franceză, anagajează un profesor de franceză pentru fiul ei Guliţă, călăreşte ca o „armazoană”, fumează. Limbajul ei împestriţat o caracterizează, o prezintă în esenţa ei: superficială, cu o spoială de cultură, o snoabă. În vorbirea ei se amestecă moldovenisme („şăpte”, „cumnăţâcă”, „tăietă”), construcţii populare („nu dau tătarii”), franţuzisme („monsiu”). Boieroaică bătrână şi necioplită, plină de fumuri, Chiriţa este un personaj cu trăsături îngroşate, caricaturale, dar care este totuşi simpatică prin firea volubilă, prin slăbiciunile ei materne.

Chirița are o personalitate puternică şi este extrovertită;Este snoabă, parvenită, incultă, voluntară (energică), o progresistă, optimistă.Are calități de lider, deoarece toți cei din casă o ascultă.

Se remarcă printr-un snobism exagerat, vrând cu orice preţ să fie la modă.Încearcă să o oblige pe Luluţa, căreia îi este tutore legal, să se căsătorească cu fiulei, Guliţă Bârzoi, pentru a nu pierde marea avere a fetei.

Stâlceşte atât limba română literară, cât şi limba franceză.Chiriţa Bârzoi este o parvenită, o îmbogăţită peste noapte prin mijloace necinstite