CHIRIȚA ÎN PROVINȚIE - VASILE ALECSANDRI

Prin Chiriţa, Vasile Alecsandri a creat tipul boieroaicei provinciale, dornică să parvină în lumea mondenă a capitalei (Iaşi) de la mijlocul secolului al XIX-lea. În realizarea personajului autorul a utilizat elemente ale tipologiei comediei clasice, proiectate pe fundalul autohton. Ridicolul personajului este o consecinţă a discrepanţei dintre esenţă şi aparenţă, dintre ceea ce Chiriţa este în realitate şi ceea ce vrea să pară în ochii celorlalţi. Vrând să fie „modernă”, Chiriţa învaţă limba franceză, anagajează un profesor de franceză pentru fiul ei Guliţă, călăreşte ca o „armazoană”, fumează. Limbajul ei împestriţat o caracterizează, o prezintă în esenţa ei: superficială, cu o spoială de cultură, o snoabă. În vorbirea ei se amestecă moldovenisme („şăpte”, „cumnăţâcă”, „tăietă”), construcţii populare („nu dau tătarii”), franţuzisme („monsiu”). Boieroaică bătrână şi necioplită, plină de fumuri, Chiriţa este un personaj cu trăsături îngroşate, caricaturale, dar care este totuşi simpatică prin firea volubilă, prin slăbiciunile ei materne.

Chiriţa în provinţie de Vasile Alecsandri

Tipologia personajului

Statutul psihologic

Statutul social

Statutul moral