boli.oculare.g

Proiect la Biologie:

Patologia analizatorului vizual.

realizat de Gherța Georgianaclasa a XI-a "B"

Afecțiuni oftalmologice frecvente în funcție de stadiile vieții:

Vârstnici

Cataracta, Glaucomul , Retinopatia diabetică și Degenerescența Maculară Legată de Vârstă (DMLV).

Adulți

Adolescenți

Copii

Presbiopia, Conjunctivita și Sindromul ochiului uscat.

Defectele de refracție (în special Hipermetropia, Miopia și Astigmatismul).

Defectele de refracție, Ambliopia, Strabismul, Ocluzia canalelor lacrimale, Cataracta congenitală și glaucomul congenital.

1. Ocluzia canalelor lacrimale

Obstrucția canalului lacrimo-nazal este cea mai frecventă anomalie congenitală a căilor lacrimale, fiind un mic defect anatomic. Poate afecta unul sau ambii ochi. În mod normal, după ce au curățat ochiul, lacrimile se scurg în nas, prin canalul lacrimo-nazal, însă la 4 - 6% dintre nou-născuți, capătul nazal al canalului este parțial acoperit de o membrană. Aceasta împiedică scurgerea normală a lacrimilor și astfel, apărarea antiinfecțioasă a ochiului este scăzută, apărând conjunctivite purulente repetate.

Cauze:

-nou-născuți și sugari: incapacitatea țesutului de acoperire de la capătul canalului de a se deschide normal; infecții; dezvoltarea anormală a osului nasului, ceea ce exercită presiune asupra canalului lacrimal și îl închide; locul în care se scurg lacrimile în canalele lacrimale este închis sau nedezvoltat. -adulți: afecțiunea apare de obicei în asociere cu alte boli sau leziuni ale acestei zone. Aceasta poate apărea ca urmare a îngroșării epiteliului care tapetează ductul lacrimal, determinată de dezvoltarea anormală a unor țesuturi sau de complicații survenite în urma intervențiilor chirurgicale din regiunea nasului. Incidența acestor probleme este mult mai crescută în rândul persoanelor cu vârste mai înaintate de 60 de ani.

Simptome:

- lăcrimare excesivă, cu aspect de ochi umed până la lacrimi care curg pe obraz; - inflamația, care include roșeața și umflarea zonei din jurul ochiului sau a nasului; - secreție de mucus galben în colțul ochiului și genele se pot lipi unele de altele; Simptomele pot fi mai evidente după somn, după o expunere la vânt, temperaturi scăzute sau după o infecție a căilor respiratorii.

Profilaxie:

- spălarea ochilor cu ser fiziologic (soluție NaCl 0.9%) și ștergerea cu un pansament steril, pentru a preveni apariția infecțiilor. - respectarea normelor de igienă (comprese sterile și șervețele umede speciale pentru igiena oculară).

Tratament:

- consult oftalmologic cât mai repede, pentru a înlătura posibilitatea existenței unei patologii mai grave și a primi sfaturile necesare în vederea tratamentului.- în 80% din cazuri, afecțiunea se rezolvă până la 1 an, spontan sau prin masajul sacului lacrimal. - dacă ductul rămâne obstruat până la 6-8 luni, se poate face o manevră de sondaj a canalului lacrimal. Aceasta deschide canalul la 90% din sugari. Sondajul căilor lacrimale nu se face la adulți, deoarece nu este eficient de obicei.- opțiunile chirurgicale sunt foarte rar aplicate la copii și numai după ce procedurile enumerate nu au rezultat. (dacriocistorinostomia – se face un canal nou).- la adulți, este nevoie de tratament cu antibiotice dacă obstrucția este rezultatul unei infecții cornice.

2. Miopia

Miopia este un viciu de refracție al ochiului, care se manifestă prin dificultăți în distingerea obiectelor situate la distanță, în timp ce obiectele situate în apropiere sunt văzute clar. De regulă, globul ocular al persoanelor mioape este mai lung și razele de lumină paralele, care vin de la un obiect situat la depărtare, se focalizează înaintea retinei, fiind necesară plasarea unei lentile divergente în fața ochiului, pentru a le face să se focalizeze într-o imagine clară, situată pe retină. De asemenea, există miopii determinate de modificările calitative ale mediilor transparente ale ochiului (cornee, cristalin), care apar în anumite boli precum distrofiile corneene sau cataracta.

Cauze:

- Genetica: cele mai multe cazuri de miopie (85%) sunt transmise ereditar. Este foarte probabil ca doi părinți care suferă de miopie să transmită mai departe această boală copilului lor. În general, miopia la copii se declanșează în primii ani ai copilăriei sau în perioada școlii.- Efort și luminozitate slabă: solicitarea execesivă și fără pauze a ochiului în condiții de luminozitate slabă (subiectul petrece mult timp în fața unui ecran sau citește multe ore în lumină slabă). - Mediile transparente pot suferi modificări din cauza unor boli specifice (cataracta, distrofia de cornee) - Alte boli ce pot cauza miopie (Sindromul Cornelia de Lange, Sindromul Turner, Sindromul Marfan).

Simptome:

- Vederea la distanță devine neclară. Copiii tind să stea în prima bancă sau cât mai aproape de calculator sau televizor.- Bolnavul de miopie întâmpină dificultăți de vedere mai ales în lumina de amurg, când poate să îi fie greu să se orienteze. - Se simte nevoia de a strânge din ochi, pentru a vedea mai bine în depărtare. - Apar dureri de cap sau dureri oculare din cauza efortului la vedere. - În încercarea reparării disconfortului vizual, bolnavul de miopie va clipi mai des.

Profilaxie:

- Igiena muncii (regula 10-3-10=odată la 10 minute de lucru, ar trebui să priviți la 3 metri distanță, pentru 10 secunde), menținerea unei diete sănătoase, bogată în vitmainele A, C și E și păstrarea acuității vizuale prin intermediul exercițiilor pentru ochi.- În cazul în care o persoană suferă de miopie, cel mai important este să se trateze cât mai repede. Retina este mai subțire, sensibilă și se poate desprinde mai ușor. De aceea trebuiesc evitate eforturile mari și sporturile agresive care ar putea duce la ruperea retinei. - La un interval de timp stabilit de medic, pacientul trebuie să se prezinte la control pentru ajustarea dioptriilor. De asemenea, în cazul pacienților miopi de peste 40 de ani, în cadrul consultației se va măsura și tensiunea oculară, întrucât miopia poate reprezenta un factor de risc în apariția glaucomului.

Tratament:

- Contrar opiniei publice, ochelarii sau lentilele de contact nu tratează miopia, ci o compensează. O persoană nu poate spera că purtând ochelari sau lentile va înceta la un moment dat să fie mioapă. Ochelarii sunt prescriși pentru corectarea vederii, în funcție de măsurătorile făcute de medic. - Cele mai eficiente tehnici de corecție ale miopiei cu dioptrii mari (>-6) sunt cele chirurgicale, care se pot face fie prin laser (tehnicile PRK , FemtoLASIK, ReLEx SMILE), fie prin implant de cristalin artificial.

3. Conjunctivita

Conjunctivita reprezintă inflamația conjunctivei (pielița transparentă care învelește partea albă a ochiului și pleoapele pe interior). Termenul definește un grup de afecțiuni inflamatorii ale conjunctivei de cauză variabilă: bacteriană, virală, alergică, fungică și iritativă. Se prezinta sub numeroase forme clinice, de la o inflamație ușoară, cu manifestări discrete, până la inflamații accentuate, însoțite de complicații. Există forme acute (cu debut brusc) și forme cronice.

Cauze:

- Conjunctivita alergică apare frecvent la persoanele care suferă de alergii sezoniere. Aceștia o dezvoltă când intră în contact cu o substanță care declanșează o reacție alergică la nivel ocular (polen, fum, etc.)- Conjunctivita papilară gigantă este determinată de prezența unui obiect străin care a pătruns în ochi. Persoanele care poartă lentile de contact dure sau rigide, lentile care nu sunt înlocuite frecvent, prezintă o sutură expusă la nivelul suprafeței ochiului sau care au un ochi protetic sunt mai predispuse la a dezvolta această formă de conjunctivită. - Conjunctivita bacteriană este determinată de o bacterie stafilococică sau streptococică de la nivelul pielii sau al aparatului respirator. Insectele, contactul fizic cu alte persoane, igiena deficitară (atingerea ochiului cu mâna murdară) sau folosirea produselor cosmetice de machiaj contaminate pot, de asemenea, să provoace infecția.

- Conjunctivita virală este cauzataă de virusuri contagioase asociate cu răceala comună. Se poate dezvolta în urma expunerii la strănutul sau tusea cuiva care are o infecție de tract respirator superior. - Conjunctivita neonatală reprezintă o formă severă de conjunctivită bacteriană care se produce la nou-născuți și poate determina afectarea permanentă a ochiului dacă nu este tratată imediat. Boala apare la sugarii expuși la chlamydia sau gonoree în timpul nașterii pe cale naturală. - Conjunctivita chimică poate fi cauzată de iritanți precum poluanții din aer, clorul din piscine, expunerea la noxe și factorii fizici (UV).

Conjunctivita infecțioasă:

Conjunctivita chimică:

Conjunctivita alergică:

1. provocată de iritanți2. provocată de factorii fizici

1. bacteriană2. virală 3. neonatală

1. sezonieră2.papilară gigantă

Simptome:

- mâncărime (prurit, în conjunctivitele alergice poate fi foarte intensă)- senzație de corp străin (de nisip în ochi) - usturime - senzație de arsură- fotofobie ușoară (sensibilitate la lumină) - înroșirea ochiului prin dilatarea vaselor de sânge - secreție conjunctivală modificată (mucoasă sau purulentă) - edeme palpebrale sau conjunctivale (umflarea pleoapelor) - prezența de membrane conjunctivale - lacrimare accentuată - hemoragii subconjunctivale (mai ales in formele virale) - leziuni corneene, keratită punctată (complicație a conjunctivitei virale ce determină scăderea vederii) - ganglioni preauriculari măriți (în conjunctivitele virale) - febră (în conjunctivitele virale) - dureri de cap (în conjunctivitele virale) - semne de rinită (curge nasul – în formele virale/alergice) - erupții cutanate

Profilaxie:

- profilaxie generală (depistarea, izolarea și tratamentul cazurilor diagnosticate în colectivități) - profilaxie individuală (respectarea regulilor de igienă personală, menținerea curățeniei lentilelor de contact/produselor de îngrijire/ machiaj și aruncarea lor după folosirea în timpul infectării, utilizarea individuală a prosopului, pernei, cearșafurilor, folosirea compreselor sterile, renunțarea la batiste și șervețele non-culare, aerisirea încăperilor, ștergerea prafului și spălarea regulată a mâinilor). În cazul conjunctivitelor determinate de Chlamydia, profilaxia se face prin evitarea contactelor sexuale neprotejate și a contactului mână-organe genitale-ochi.

Tratament:

Diagnosticul se stabileşte pe baza simptomatologiei descrise de pacient, a examenului clinic efectuat de medicul oftalmolog şi a analizei secreţiei conjunctivale. Pentru acest lucru, la laborator trebuie să fie recoltată secreția înainte de a face vreun tratament sau înainte să vă spălați pe ochi. - conjunctivita bacteriană: trebuie administrate coliruri (picături) cu antibiotic cu spectru larg, ce se aplică de 3-4 ori pe zi, în funcție de gravitatea formei de boală timp de 7-10 zile. - conjunctivita virală: se bazează pe împiedicarea răspândirii în colectivități și ameliorarea simptomatologiei pacientului până la remisia completă a bolii. Astfel că antiviralele se utilizează cel mai frecvent în cazul în care etiologia este evidentă (Herpes, virusul varicelo-zosterian). - conjunctivita alergică: se face cu antihistaminice, corticosteroizi. Se va căuta identificarea și înlăturarea alergenului în cauză.

4. Degenerescența Maculară Legată de Vârstă (DMLV)

Degenerescența maculară reprezintă deteriorarea maculei, fiind o boală oftalmologică în urma căreia apare distrugerea vederii centrale. Macula are rolul în vederea culorilor și detaliilor obiectelor, necesare pentru vederea centrală. DMLV nu afectează și vederea periferică, drept urmare nu apare orbirea completă. Riscul apariției bolii crește odată cu înaintarea în vârstă, de regulă după 50 de ani. Îmbătrânirea retinei duce la existența a două forme ale bolii: - uscată sau nonexudativă: este cea mai frecventă (peste 90% din cazuri). Aceasta formă produce leziuni la nivelul maculei și îi afectează capacitatea de a transmite mesaje către creier. De regulă, pierderea acuității are loc treptat. - umedă sau exudativă: este mai puțin frecventă (10% din cazuri). Aici se produc leziuni permanente ale maculei în decursul câtorva luni sau chiar ani. Apare uneori în cazurile în care deja exista forma nonexudativă.

Cauze:

Principalul factor de risc este înaintarea în vârstă, peste 25% din persoanele trecute de 50-60 de ani suferind de această afecțiune. Cauzele apariției bolii se datorează tulburărilor de circulație sangvină senilă. Se cosidera că factorii de risc sunt fumatul, rasa (rasa europeoidă este mult mai expusă acestei boli), obezitatea, hipertensiunea arterială, sexul (femeile prezintă un grad de risc mai mare), dieta bogată în grăsimi saturate și trans, cu deficiență de vitamine, antioxidanți și zinc, operațiile de cataractă și, nu în ultimul rând, antecedentele familiale.

Simptome:

- vederea centrală devine mai slabă; - este nevoie de mai multă lumină la citit decât înainte; - obiectele par distorsionate; - în câmpul vizual central apar pete albe sau negre; - liniile drepte devin mai ondulate și curbate; - încețoșarea vederii și pierderea acuității vizuale.

Profilaxie:

Dieta sănătoasă, exercițiile fizice regulate, lăsarea fumatului și practicarea exercițiilor pentru ochi se crede că pot ajuta la prevenirea bolii.

Tratament:

- Investigațiile necesare pentru diagnosticarea și urmărirea evoluției DMLV sunt: tomografia retinică, fotografierea retiniană și A.F.G. - Tratamentul constă în injectarea intravitreană a unei substanțe anti-VEGF, ce are menirea să amelioreze starea retinei, să îmbunătățească vederea și să oprească progresia bolii.