structura verticala a atmosferei

• termosfera,
• între 80 şi 800 km
• radiaţia solară este puternic absorbită
• temperatura creşte repede, ajungând la 1500°C
• ionizarea puternică datorată componentei UV din radiaţia solară, are ca efect disocierea moleculelor de O2, CO2, NO şi apariţia gazelor atomice.
• creşte cantitatea particulelor încărcate electric cu înălţimea datorită ionizarii (plasma ionosferică)
• rol în transmiterea undelor radio la distanţe mari, care are la bază reflecţia acestora pe diferite straturi ionosferice
• aici au loc fenomene luminoase – aurore boreale (în regiunile polare) şi aprinderea meteoriților.

• mezosfera,
• între 50 şi 80 km
• temperatura scade rapid cu înălţimea, ajungând la -70°C în apropiere de 80 km
• În partea superioară se întâlnesc norii argintii formaţi din particule de gheaţă.

stratosfera,

• între 10-50 km
• temperatura este scăzută însă creşte rapid pe măsură ce altitudinea creşte, atingând la limita superioară valori de 10-20°C.
• prezenţei ozonului,absoarbe radiaţia UV şi IR care provine de la Soare.
• rezultă încălzirea stratosferei superioare,
• în jurul altitudinii de 25 km, starturi subţiri de nori sidefii, formaţi din apă suprarăcită.

troposfera

• între 0 şi 10 (poli) –18 (ecuator) km
• temperatura scade treptat, de la o medie de 10° C până spre valori de -50°C.
• gradientul temperaturii este aproximativ 6 – 7° C/km.
• în troposferă se găseşte cea mai mare partea vaporilor de apă.
• aici se formează norii, precipitaţiile, ceaţa.
• aici au loc fenomenele electrice şi optice: fulgerele, tunetele, curcubeul.
• concentrează peste 30 % din masa atmosferei

• exosfera,
• la altitudine mai mare decât 800 km.
• particulele de gaz se împrăştie în spaţiul cosmic, fenomen denumit disipaţie.
• densitatea este extrem de mică (distanţa dintre două particule este în jur de 100 km!)