CARACTERUL

Caracterul

Definire și caracterizare

PROF. ISTRATE DOINA MIRABELA DISCIPLINA: PSIHOLOGIE LECȚIA: CARACTERUL L.T.A. DUMITRU MOȚOC,GALAȚI

YOU CAN WRITE A SUBTITLE HERE

TITLE HERE

Din punct de vedere etimologic, termenul „caracter” provine din limba greacă și înseamnă „pecete” „tipar”. Plecând de aici, putem defini caracterul ca amprentă proprie, ca mod de a fi, de a se comporta al omului. Caracterul nu se poate defini fără referire la valorile morale.

În sens restrâns, caracterul reprezintă profilul psihomoral al unei persoane, care se dezvăluie în relațiile cu ceilalți și se exprimă prin valorile după care aceasta se ghidează și prin atitudinile pe care le adoptă față de sine, față de ceilalți, față de activitatea desfășurată, față de societate în ansamblul ei. Caracterul reprezintă latura relațional-valorică a personalității.

CARACTERISTICI: 1. Caracterul nu este înnăscut, ci se formează treptat pe parcursul vieții.Geneza caracterului debutează în copilărie și are la bază trei mecanisme:

Mecanismul autorității

Mecanismul condiționării

Mecanismul imitației

• Copilul va imita și va adopta modele de comportament din mediul lui familial (părinți, bunici, frați, surori etc) . Modelul este o sursă puternică de formare a caracterului. Mai târziu, în adolescență, la maturitate suntem mai critici în privința alegerii modelelor.

În copilărie, autoritatea adultului se impune de la sine, el este purtătorul „adevărului suprem”, ceea ce decide el este literă de lege, iar nerespectarea atrage sancțiuni. Pe măsură ce copilul crește, autoritatea trebuie exercitată cu prudență și să treacă spre coparticipare, spre consultare în luarea deciziilor și implicarea copilului în viața de familie.

Așadar, rolul esențial în formarea caracterului revine familiei, prin modelele de comportament pe care le adoptă, prin exigențele impuse și prin valorile pe care le asumă și după care se conduce. Intervin apoi mediul școlar, grupul de prieteni, mediul social.

• Părinții vor încuraja comportamentele dezirabile și le vor sancționa pe cele indezirabile. Astfel, copilul învață că un anumit comportament îi aduce o recompensă, iar altul pedeapsă.

subtitle here

2. în timp ce temperamentul este neutru din punct de vedere valoric, trăsăturile de caracter sunt supuse evaluării morale, fiind receptate ca pozitive sau negative (sinceritate - minciună, hărnicie - lene, altruism - egoism, milă - nepăsare, disciplină - indisciplină, corectitudine-incorectitudine etc.). Pentru felul în care se comportă, subiectul poartă o responsabiliate morală.

3. caracterul este un sistem organizat și bine structurat de trăsături. Trăsăturile de caracter sunt moduri constante și stabilizate de conduită și nu comportamente întâmplătoare sau situaționale. A stabili caracterul unei persoane, înseamnă a surprinde trăsăturile esențiale pentru personalitatea acesteia în ansamblu.

Caracterul

4. caracterul poate fi modelat în funcție de cerințele mediului, dar și în funcție de ceea ce vrea fiecare dintre noi să fie sau să devină.

5. caracterul are un rol deosebit de important în adaptarea și integrarea persoanei la viața socială, suntem acceptați sau respinși în funcție de caracterul nostru.

Follow us:

ELEMENTE CARE DEOSEBESC TEMPERAMENTUL DE CARACTER

CARACTERUL:• Componentă relaţional-valorică a personalităţii • Etimologic: character, ceea ce este imprimat, pecete, structură • Rezultat al educaţiei şi influenţelor culturale; se modifică în timp • Rolul conştiinţei este remarcabil; aceasta îşi exercită controlul mai ales prin intermediul gândirii şi al voinţei • Se construieşte pe baza temperamentului

TEMPERAMENTUL:• Componentă dinamico-energetică a personalităţii • Etimologic : temperamentum, a echilibra, a amesteca pentru a dilua • Rezultat al particularitîţilor morfo-funcţionale; nu-şi schimbă radical identitatea în timp • Neutru din punct de vedere al raportării la valori; nu i influenţat direct de conştiinţă • Suferă influente din partea caracterului, a personalităţii în ansamblu

VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!